Piața europeană a gazelor traversează din nou o perioadă de volatilitate extremă, iar România se află într-un moment critic pentru securitatea sa energetică. Creșterile recente de pe hub-ul european Title Transfer Facility (TTF) din Amsterdam au demonstrat cât de vulnerabile rămân economiile din Europa de Est la șocurile externe, arată o analiză realizată de firma de consultanță Frames.
În doar câteva zile, cotațiile TTF au urcat cu peste 70%, iar într-o singură sesiune de tranzacționare, pe 2 martie, prețul gazelor a crescut cu aproape 40%, ajungând la aproximativ 44–46 euro/MWh. Pentru piața europeană, TTF reprezintă referința absolută: orice mișcare majoră de acolo se propagă rapid în întregul continent.
Pentru România, efectul este imediat. Chiar dacă dispune de producție internă semnificativă, economia nu este izolată de piața europeană. În perioadele de vârf de consum – mai ales iarna – importurile necesare sunt realizate exact la aceste prețuri ridicate dictate de hub-ul olandez.
,,Această ascensiune pune o presiune imensă pe furnizorii de energie și, inevitabil, pe economie. Piața românească, deși beneficiază de o producție internă valoroasă, nu este complet izolată de aceste șocuri externe’’, arată analiza Frames.
Contextul este cu atât mai sensibil cu cât, de la 1 aprilie, piața gazelor intră într-o nouă etapă de liberalizare pentru mediul de afaceri.
În prezent, România funcționează practic cu două piețe paralele. Pentru populație, statul menține mecanisme de protecție și plafonare a prețurilor, pentru a evita o criză socială. Pentru companii însă, realitatea este mult mai dură: ele sunt expuse direct fluctuațiilor bursiere.
Fabricile, producătorii de alimente sau companiile din industriile mari consumatoare de energie cumpără gaze la prețuri legate direct de referințele europene. În momentul în care acestea cresc brusc, costurile de producție explodează.
,,Impactul economic este inevitabil: scumpirile se transferă în prețurile produselor finale, alimentând inflația. În același timp, statul nu poate susține la nesfârșit scheme de compensare, mai ales într-un an în care obiectivul major este reducerea deficitului bugetar’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.
Pentru industria românească, volatilitatea pieței spot a devenit aproape imposibil de gestionat.
Combinatele chimice, producătorii de materiale de construcții sau industria metalurgică folosesc gazul natural nu doar ca sursă de energie, ci și ca materie primă esențială. În aceste condiții, cumpărarea gazului de pe piața zilnică echivalează cu o ruletă financiară.
O fabrică nu își poate planifica bugetul, investițiile sau prețul produselor dacă nu știe cât va costa energia peste câteva luni.
De aceea, experții din energie consideră că soluția realistă este trecerea către contracte pe termen mediu și lung, pe perioade de trei până la zece ani, care să ofere predictibilitate.
,,Aceste contracte folosesc de obicei formule de preț hibride: o parte din volum este securizată la un tarif fix negociat direct cu producătorii, iar restul poate fi indexat la referințe locale, precum cotațiile de pe Bursa Română de Mărfuri’’, afirmă experții de la Frames.
Pentru ca aceste contracte stabile să fie posibile, România are nevoie însă de acces real la surse diversificate de gaze. În acest context, proiectul Coridorului Vertical (Vertical Gas Corridor) devine esențial.
Potrivit analizei Frames, Coridorul Vertical este o rețea de transport de gaze care conectează terminalele de gaz natural lichefiat (LNG) din Grecia cu piețele din Bulgaria, Romania și Ungaria.
Prin această infrastructură, gazul importat sub formă de gaz natural lichefiat din Statele Unite, Qatar sau din regiunea Mării Caspice ar putea ajunge direct în Europa de Sud-Est, fără dependență de rutele tradiționale.
Gazul natural lichefiat este gaz metan răcit, proces care îl transformă într-un lichid cu volum mult mai mic. În această formă, gazul poate fi transportat pe distanțe foarte lungi cu nave speciale, iar apoi este regazeificat în terminale portuare și introdus în rețelele de conducte.
Pentru România, beneficiul ar fi dublu: acces la o piață globală de gaz și o competiție mai mare între furnizori, ceea ce ar stabiliza prețurile.
Inițiativa Coridorului Vertical este susținută de operatorii de transport de gaze din Grecia, Bulgaria și România, precum și de autoritățile energetice ale acestor state. Proiectul este discutat de mai mulți ani la nivelul Uniunii Europene, fiind inclus în strategia de diversificare a surselor de energie pentru Europa de Sud-Est.
,,România are o poziție strategică în acest sistem. Prin rețeaua sa extinsă de conducte și prin capacitățile mari de depozitare subterană, țara poate deveni un nod regional de tranzit și distribuție, transportând gazul mai departe către Europa Centrală și de Sud-Est’’, spune Adrian Negrescu, managerul Frames.
Poziția geografică și infrastructura existentă oferă României șansa de a deveni un hub regional de distribuție a gazelor.
Rețeaua de transport, capacitățile mari de depozitare și producția internă creează condițiile pentru ca gazul importat prin coridorul vertical să fie redistribuit către întreaga regiune.
În plus, dezvoltarea zăcămintelor din Marea Neagră ar putea transforma România într-un actor energetic important în Europa Centrală și de Sud-Est.
Combinarea gazului din Marea Neagră cu gazul natural lichefiat adus prin Grecia ar putea crea o piață regională mult mai stabilă și mai competitivă, reducând dependența de surse limitate și de volatilitatea burselor europene.
Creșterile spectaculoase ale prețurilor de la Amsterdam arată clar că piața europeană a gazelor rămâne extrem de sensibilă la evenimente geopolitice și la întreruperi de aprovizionare.
,,Pentru România, lecția este simplă: dependența de fluctuațiile zilnice ale pieței nu poate constitui o strategie energetică’’, spune Negrescu.
Securizarea unor volume de gaze prin contracte pe termen lung, diversificarea surselor și conectarea la fluxurile globale prin Coridorul Vertical reprezintă, în acest moment, cea mai fezabilă soluție pentru stabilizarea pieței și pentru asigurarea unui preț corect al gazelor pentru economie.
În lipsa acestei infrastructuri, România riscă să rămână captivă unei piețe regionale volatile, în care fiecare criză internațională se transformă imediat într-un nou șoc economic intern.
