Există momente în istoria unui stat în care o singură politică publică depășește limitele domeniului din care provine și ajunge să definească direcția întregii societăți. Pentru România, energia este astăzi o astfel de politică. Nu mai este doar o chestiune de producție, transport sau preț al electricității, gazului sau motorinei, ci una de securitate națională, competitivitate economică și influență geopolitică.
În următoarele două decenii, în jurul energiei se va decide nu doar nivelul investițiilor sau al bunăstării, ci și tipul de societate pe care România îl va construi, una încrezătoare în propriile resurse și ancorată în proiectul european sau una dominată de neîncredere, nerealități și de tentația soluțiilor radicale, subliniază preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă într-o analiză.
Energia se află în centrul acestei ecuații. Criza energetică provocată de războiul din Ucraina a demonstrat că reducerea dependenței energetice înseamnă, în realitate, independență politică. Statele dependente de importuri au fost obligate să ia decizii economice și diplomatice sub presiune, în timp ce inflația și scumpirea energiei au alimentat nemulțumirea socială și ascensiunea extremismului.
În acest context, România ocupă o poziție privilegiată. Puține state europene dispun simultan de gaze naturale, energie nucleară, hidroenergie, un potențial important pentru energia regenerabilă și acces la fonduri europene consistente pentru modernizarea sistemului energetic. Cu alte cuvinte, România are toate premisele pentru a deveni unul dintre principalii piloni ai securității energetice din Europa. Chiar dacă este așa, realitatea dovedește că România se găsește în una dintre cele mai nefavorabile situații cu cele mai mari creșteri ale prețului la energie și cele mai mari nemulțumiri sociale, se arată în analiza AEI.
Întrebarea relevantă nu este dacă România trebuie să fie independentă de Europa, ci dacă poate deveni suficient de puternică în interiorul Europei pentru a-și apăra eficient interesele. Răspunsul este afirmativ, dar cu o condiție, renunțarea la falsa opoziție dintre patriotism și integrare europeană, explică Dumitru Chisăliţă.
Patriotismul secolului XXI nu ar trebui să se măsoare prin discursuri despre suveranitate, ci prin credibilitate, puterea exemplului, calitatea infrastructurii, productivitatea economiei, performanța educației și capacitatea instituțiilor de a administra inteligent resursele naționale.
Exploatarea gazelor din Marea Neagră oferă României o oportunitate istorică. Pentru prima dată după multe decenii, țara poate redeveni cel mai important producător de gaze din Uniunea Europeană. Beneficiile sunt evidente: reducerea importurilor, consolidarea balanței comerciale, venituri bugetare și o competitivitate sporită pentru industrie.
Dar adevărata valoare strategică nu constă în gazul extras, ci în modul în care veniturile rezultate vor fi utilizate. Istoria este plină de state bogate în resurse care au rămas vulnerabile deoarece au confundat bogăția naturală cu dezvoltarea. Resursele nu creează automat prosperitate. Diferența este făcută de instituții, investiții și de capacitatea statului de a transforma avantajele naturale în avantaje economice și tehnologice.
România nu trebuie doar să exploateze gazele din Marea Neagră. Trebuie să transforme această oportunitate într-un program amplu de modernizare, dezvoltarea infrastructurii energetice, extinderea capacităților nucleare, investiții în energia regenerabilă, digitalizarea rețelelor și susținerea unei noi politici industriale.
Dacă România va continua să privească energia doar ca pe un sector economic, va rata una dintre cele mai importante oportunități ale generației sale. Dacă însă va înțelege că energia este fundamentul unei noi politici industriale și al unei noi influențe regionale, atunci va demonstra că patriotismul autentic nu înseamnă retragerea din Europa, ci participarea activă la definirea viitorului ei.
În definitiv, confruntarea decisivă a următorului deceniu nu va opune naționaliști și europeni. Ea va separa statele care vor transforma tranziția energetică într-un avantaj competitiv de cele care vor continua să consume viitorul în dispute sterile despre trecut. România are toate premisele pentru a se afla în prima categorie. Rămâne doar să aibă voința politică de a urma această direcție, concluzionează expertul în energie.
