Dumitru Chisăliță: România a transformat internetul într-un succes și energia într-o criză permanentă

România a reușit, în trei decenii, să transforme telecomunicațiile într-o poveste de succes, dar a împins energia într-o criză aproape permanentă, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Într-o analiză dură, acesta arată că diferența dintre cele două domenii nu ține doar de complexitatea tehnică, ci mai ales de felul în care statul, politicul și interesele economice au influențat piața.

De ce internetul a devenit un succes, iar energia o problemă permanentă

Dumitru Chisăliță pornește analiza de la o comparație care spune multe despre evoluția României după 1990. Pe de o parte, telecomunicațiile au pornit de la o infrastructură slabă, cu telefoane fixe obținute după ani de așteptare și centrale analogice, dar au ajuns să ofere unele dintre cele mai rapide și accesibile servicii de internet din Europa. Pe de altă parte, energia a plecat de la un avantaj uriaș - gaze naturale, petrol, hidrocentrale, cărbune, energie nucleară și poziție strategică - dar a ajuns să fie asociată cu facturi mari, plafonări, compensări, ordonanțe de urgență și intervenții succesive ale statului.

Analistul consideră că această diferență nu poate fi explicată doar prin faptul că energia este un sector mai complicat decât telecomunicațiile. În opinia sa, telecomul a fost unul dintre puținele domenii în care succesul depindea de capacitatea reală de a crea valoare. Companiile trebuiau să investească, să construiască rețele, să aducă tehnologie nouă și să convingă utilizatorii prin servicii mai bune.

În energie, spune Chisăliță, logica a fost complet diferită: „În telecom, pentru a câștiga bani trebuia să convingi clientul. În energie, de prea multe ori era suficient să fii aproape de locul în care se stabileau regulile, să fi pus în față”.

„Telecomul a creat antreprenori. Energia a creat băieți deștepți”

Una dintre cele mai dure concluzii ale analizei este că telecomunicațiile au favorizat apariția antreprenorilor, în timp ce energia a devenit terenul ideal pentru rente economice și influență politică. Dumitru Chisăliță formulează tranșant această diferență: „Telecomul a creat antreprenori. Energia a creat băieți deștepți”.

Potrivit acestuia, energia nu este doar o piață, ci și o sursă majoră de putere economică și politică. Spre deosebire de telecomunicații, unde profitul era obținut prin concurență, investiții și inovare, în energie câștigurile mari puteau apărea și prin acces privilegiat la resurse, prin modificări legislative, prin scheme de sprijin sau prin influențarea deciziilor administrative.

Chisăliță vorbește despre un fenomen de „captură de rentă”, prin care actorii economici urmăresc să controleze câștiguri generate nu neapărat de performanță, ci de poziția ocupată într-un sistem reglementat. El arată că aceste rente au atras în jurul energiei „un ecosistem complex de interese economice, politice, birocratice și geopolitice”.

În viziunea sa, diferența de fond este simplă: telecomunicațiile au rămas dominate de logica pieței, iar energia de logica influenței.

Facturile, populismul și nota de plată amânată

Analiza atrage atenția și asupra unei alte particularități a energiei: impactul politic direct. Niciun guvern nu poate ignora prețul energiei, pentru că facturile influențează inflația, nivelul de trai, competitivitatea companiilor și, în final, votul. Tocmai de aceea, energia a devenit un teren fertil pentru populism economic.

Dumitru Chisăliță susține că, ani la rând, guvernele au promis energie ieftină, protecție pentru consumatori și reforme fără costuri reale. Problema este că sistemul energetic nu poate funcționa după logica discursului electoral. Dacă investițiile sunt amânate, costurile nu dispar, ci se acumulează. Dacă prețurile sunt ținute artificial jos, nota de plată nu este anulată, ci transferată în viitor.

„România a ales mult timp să consume capitalul energetic moștenit din trecut și să amâne momentul adevărului”, afirmă Chisăliță, care consideră că explozia crizei energetice din 2021-2022 a scos la iveală probleme acumulate timp de decenii.

Potrivit acestuia, criza nu a fost un accident izolat, ci rezultatul unei perioade lungi în care modernizarea a fost amânată, investițiile au fost insuficiente, iar deciziile au fost dominate de calcule politice și interese de grup.

Liberalizare nu înseamnă automat concurență

Un alt punct important al analizei vizează confuzia dintre liberalizare și concurență. Dumitru Chisăliță arată că românilor li s-a spus ani la rând că liberalizarea pieței energiei va aduce automat beneficii, însă concurența reală presupune existența unor alternative concrete.

În telecomunicații, aceste alternative au existat. Se puteau construi rețele noi, se putea intra pe piață, iar consumatorii puteau alege între furnizori care concurau direct pentru clienți. În energie, situația este diferită. Consumatorul își poate schimba furnizorul, dar nu poate schimba rețeaua de distribuție, sistemul de transport, structura producției sau dependențele regionale.

De aceea, susține Chisăliță, România a vândut imaginea unei piețe concurențiale într-un sector care păstrează multe dintre trăsăturile unui monopol natural. Iar când a venit criza, consumatorii au descoperit că libertatea de a schimba furnizorul nu îi apără automat de explozia prețurilor.

„Liberalizarea nu înseamnă concurență. Concurența înseamnă existența unor alternative reale”, arată președintele AEI.

Consumatorul, în centrul telecomului, spectator în energie

Diferența dintre cele două reforme se vede și în relația cu consumatorul. În telecomunicații, consumatorul a fost centrul reformei. Companiile au fost obligate să îl atragă, să îl păstreze și să îi ofere servicii mai bune, pentru că de decizia lui depindeau veniturile lor.

În energie, susține Dumitru Chisăliță, consumatorul a devenit de multe ori spectatorul unor decizii luate într-un cerc restrâns, format din ministere, autorități de reglementare, companii de stat, mari actori privați și grupuri de influență. Acesta este, în opinia sa, mecanismul prin care apare capturarea instituțională, adică momentul în care interesul public este împins în plan secund.

Chisăliță respinge explicațiile comode potrivit cărora eșecul energetic ar fi fost cauzat de Uniunea Europeană, de piață sau de liberalizare. În opinia sa, problema este mult mai profundă și ține de felul în care a fost construit și administrat sistemul.

„România nu a eșuat în energie pentru că nu avea resurse. Nu a eșuat din cauza Uniunii Europene. Nu a eșuat din cauza pieței și nici măcar din cauza liberalizării. A eșuat pentru că cineva a vrut să eșueze, deoarece cel mai mult se câștigă din haos și eșecuri”, afirmă Dumitru Chisăliță.

Energia, captivă între interese politice și economice

În finalul analizei, președintele AEI susține că energia a rămas blocată între rente economice, influență politică, populism electoral, captură instituțională și interese geopolitice. Într-un asemenea sistem, criza nu mai este o excepție, ci devine modul normal de funcționare.

Diferența fundamentală dintre cele două domenii este rezumată de Dumitru Chisăliță astfel: „Telecomunicațiile au fost o industrie în care profitul s-a obținut predominant prin concurență și inovare, cu fuziuni, incapacități de plată și falimente. Energia a fost o industrie în care profiturile au depins aproape exclusiv de deciziile politice, reglementări favorizante, acces cu dedicație la resurse etc.”.

În opinia sa, acesta este motivul pentru care liberalizarea telecomunicațiilor a produs beneficii rapide și vizibile pentru consumatori, în timp ce liberalizarea energiei a fost permanent afectată de conflicte între obiective contradictorii: securitate energetică, prețuri mici, profitabilitate, decarbonizare, interese geopolitice și interese economice ale diferitelor grupuri.

Concluzia analizei este că România a avut două reforme cu rezultate complet diferite. Una a creat valoare și a fost judecată de consumatori. Cealaltă a administrat putere și a fost judecată de interese. Iar în energia românească, spune Dumitru Chisăliță, puterea a câștigat prea des în fața valorii.