De ce energia nu s-a scumpit ca în iunie, deși România este acum în stare de alertă - Analiză AEI

Deși avem o criză energetică în România de 2 săptămâni, avem stare de alertă decretată, prețurile pe pzu sunt relativ mici comparativ cu alte perioade în care nu am avut o criză energetică. Explicația principală este că PZU nu remunerează „gravitatea crizei” și nici starea de alertă declarată administrativ; PZU stabilește prețul marginal pentru fiecare interval de 15 minute, în funcție de ultima ofertă necesară pentru acoperirea consumului prognozat în ziua următoare.

În august 2026 avem o criză de siguranță și de adecvanță a sistemului, dar nu s-a produs, deocamdată, aceeași criză comercială extremă de ofertă care a apărut în seara de 30 iunie 2026, când s-a atins cel mai mare preț PZU din istoria pieței de energie din România, explică Dumitru Chisăliţă.

Pe 30 iunie 2026, PZU a atins aproximativ 5.321 lei/MWh, iar media zilei a fost de circa 1.537 lei/MWh. În august 2026 există în continuare oscilații mari — de exemplu, pentru 5 august 2026 prețul a variat între aproximativ 237 și 2.123 lei/MWh — dar orele foarte scumpe sunt compensate în media zilnică de orele ieftine din timpul zilei. 

Iunie vs august

În iunie 2026, România nu avea stare de alertă pe hârtie, dar a avut pentru câteva ore un deficit comercial real, neașteptat și imposibil de acoperit prin importuri ieftine; în august 2026 are o stare de alertă justificată de vulnerabilitatea sistemului, însă riscul a fost anticipat, consumul este mai mic, importurile au fost mobilizate, iar producția fotovoltaică reduce puternic media zilnică. Altfel spus, Starea de alertă măsoară cât de aproape este sistemul de avarie; PZU măsoară cât costă ultimul MWh necesar mâine. Cele două pot evolua foarte diferit.

Prețurile actuale nu dovedesc că alerta a fost inutilă. Ele pot dovedi exact contrariul și anume că măsurile luate înaintea producerii deficitului au împiedicat, deocamdată, repetarea șocului din 30 iunie 2026. Totuși, dacă s-ar suprapune oprirea Unității 2, scăderea producției fotovoltaice, consumul ridicat și saturarea importurilor, recordul din iunie ar putea fi depășit foarte repede, se arată în analiza AEI.

De ce prețul PZU a fost de 3 ori mai mare în 30 iunie 2026 când nu exista criză pe piața de energie față de august 2026 când suntem în plină criză?

Recordul PZU din 29–30 iunie 2026 nu a fost provocat de un deficit regional mai mare decât cel din august, ci de blocarea României și Ungariei într-o „insulă comercială” cu capacitate de import saturată exact la dispariția fotovoltaicului. În august, deficitul fizic este mai mare, dar cererea a fost redusă administrativ și industrial, iar piața este mai uniform cuplată regional.

Cu alte cuvinte, în iunie a existat mai ales o criză de congestie și flexibilitate în câteva intervale, iar în august există o criză reală și persistentă de producție. PZU reacționează mult mai violent la prima dacă ultimii MWh nu pot traversa frontiera.

Datele arată că nu exista un deficit uniform în toată regiunea. Grecia exporta aproximativ 1,72 GWh, iar Bulgaria circa 738 MWh. Totuși, România avea un preț cu aproximativ 133 euro/MWh peste Bulgaria și cu 137 euro/MWh peste Grecia.

Această diferență nu poate fi explicată prin costul gazului, al cărbunelui sau al certificatelor CO₂. Prețurile combustibililor au fost relativ stabile. Explicația este că energia ieftină din sud nu mai putea ajunge în cantitate suficientă în România și Ungaria: capacitățile comerciale transfrontaliere disponibile PZU erau saturate. 

Astfel s-au format două zone:

1. Bulgaria–Grecia: aproximativ 86–90 euro/MWh;
2. România–Ungaria: aproximativ 223 euro/MWh în medie și peste 750 euro/MWh seara. 

Aceasta este proba cea mai puternică a faptului că recordul nu a fost produs de lipsa regională totală de energie, ci de congestia care a izolat comercial România și Ungaria.

În august, România, Ungaria și Serbia sunt „în găleată”, dar sunt în aceeași găleată, prețurile lor sunt aproape identice. Deficitul este persistent, însă este gestionat prin reducerea ,consumului, contractare anticipată și importuri regionale distribuite. De aceea prețul mediu este foarte mare — circa 166 euro/MWh — dar nu apare automat recordul de 1.015 euro/MWh.

În concluzie recordul din iunie nu demonstrează că energia lipsea de cinci ori mai mult; demonstrează că, într-o piață congestionată și lipsită de flexibilitate, ultimii MW au putut fi vânduți la un preț de patru-cinci ori peste costul lor marginal. Augustul vine cu o criză fizică mai gravă, dar fără aceeași configurație de congestie și ofertare strategică, prețul nu ajunge la recordul din 30 iunie 2026.