Prețurile carburanților din România ar putea crește accelerat în următoarele săptămâni, pe fondul scumpirii petrolului și al tensiunilor geopolitice, iar riscul unei crize de aprovizionare nu mai poate fi exclus, avertizează analistul economic Adrian Negrescu, în cadrul emisiunii „Totul despre bani”.
Analistul spune că măsura de reducere a prețului la pompă este limitată și nu poate compensa presiunile din piață, în condițiile în care statul depinde masiv de taxele pe carburanți: „Nu prea aveau de unde să mai taie din prețul carburanților, adică din taxele și impozitele percepute pe litru, pentru simplul motiv că aceasta e una dintre principalele surse financiare pe care se bazează statul atunci când are nevoie de bani pentru a plăti pensii, salarii și investiții”.
În acest context, impactul concret este redus: „Acest 0,36 lei, pentru că asta va însemna concret reducerea, reprezintă, cum spunea fostul președinte Iohannis, se dă, nu se ia. Dar e o picătură într-o mare de probleme”.
Negrescu atrage atenția că evoluțiile externe sunt mult mai importante decât măsurile interne: „Prețul petrolului continuă să crească, a trecut de 110 dolari pe baril și se îndreaptă spre o creștere semnificativă, pe fondul accentuării crizei din Orientul Mijlociu”.
Potrivit acestuia, situația geopolitică nu se îmbunătățește, ci dimpotrivă: „Situația se accentuează și devine din ce în ce mai gravă pe zi ce trece, nu neapărat din prisma prețului, ci mai ales din perspectiva disponibilității carburanților”.
Analistul vorbește despre un scenariu extrem pentru piața din România: „Este probabil să ne trezim în următoarele două săptămâni cu un preț de 11, chiar 12 lei pentru motorină la stațiile din România”.
El avertizează că problema majoră nu este doar prețul, ci accesul efectiv la combustibil: „Marea problemă o reprezintă disponibilitatea carburantului, altfel spus riscul de penurie care se accentuează la nivel internațional”.
Negrescu spune că fenomenul a început deja în mai multe state: „Vedem deja stații din Franța, Marea Britanie, Italia care se confruntă cu penurie, practic nu mai au de unde să aducă carburanți”.
În aceste condiții, România nu este protejată: „E posibil să apară și în România această situație, având în vedere că 80% din motorina pe care o folosim vine din import”.
Un alt risc major ține de sursele de aprovizionare: „Peste 50% din petrolul pe care îl folosesc rafinăriile românești vine din Kazahstan. Ce se întâmplă dacă decidentul de acolo decide să livreze către Asia, unde cererea este uriașă și costurile sunt mai mici?”.
Analistul critică lipsa de pregătire: „Noi nu ne punem această problemă. Pare că nu avem un scenariu de criză și ne amăgim cu ideea că avem surse independente de carburanți”.
Situația rezervelor strategice ridică și ea semne de întrebare: „46% dintre rezervele strategice ale României se află în afara țării. Ce se întâmplă dacă și acele state blochează exporturile?”.
Mai mult, controlul statului este limitat: „Doar 2% din rezerva de carburanți este deținută de stat, restul se află la 18 companii private, care se confruntă deja cu probleme financiare”.
În scenariul unei crize extinse, România ar putea ajunge la măsuri drastice: „Riscăm să intrăm într-o criză semnificativă și să ajungem la raționalizarea consumului, mai ales că la nivel european se discută deja de o redistribuire a carburanților între state”.
Negrescu cere măsuri rapide din partea autorităților: „Statul trebuie să-și raționalizeze consumul de carburant. Sunt companii care au redus consumul cu 10-20%. Statul trebuie să intre în acest efort”.
El propune inclusiv soluții concrete: „Ar trebui să se treacă, acolo unde este posibil, la telemuncă și să se reducă deplasările pentru a conserva resursele”.
Analistul critică dur lipsa unei viziuni pe termen lung: „Am ajuns vulnerabili din cauza lipsei unei strategii concrete de susținere a consumului intern din resurse autohtone”.
El dă exemplul investițiilor ratate: „Nu avem tehnologie, nu avem bani și nu am reușit să atragem companii. Le-am alungat, vedeți cazul Exxon din Marea Neagră”.
Chiar și noile resurse riscă să fie slab valorificate: „Mă aștept ca mare parte din gazele din Marea Neagră să meargă la export, pentru că industria chimică din România practic nu mai există”.
În final, Negrescu atrage atenția asupra direcției greșite a investițiilor: „În timp ce alte țări investesc în energie regenerabilă și tehnologii inovative, noi continuăm să dezvoltăm rețele de gaze în localități fără cerere. Pare că am rămas blocați într-o politică a anilor 2000”.
