România și banca de apărare DSRB: contribuție, împrumuturi și legătura cu SAFE

Regatul Unit nu va participa la Defence, Security and Resilience Bank (DSRB), banca de apărare propusă de Canada, care urmărește să mobilizeze aproximativ 100 de miliarde de euro pentru împrumuturi și garanții.

România și Ucraina se numără printre cele opt state care au promis că vor susține inițiativa, alături de Canada, însă valoarea contribuției românești și condițiile în care țara ar putea împrumuta prin bancă nu sunt încă precizate public.

Potrivit Reuters, discuțiile dintre Londra și Ottawa nu au dus la un acord asupra unor elemente importante, precum sediul instituției, nivelul achizițiilor comune, regulile de creditare și condițiile de primire a noilor membri. Cele două guverne au anunțat că vor continua cooperarea prin două mecanisme distincte: DSRB, coordonată de Canada, și Multilateral Defence Mechanism (MDM), inițiativa britanică axată pe achiziții comune și reducerea costurilor.

România este printre susținători, dar suma pe care ar trebui să o aducă nu este cunoscută

Canada a anunțat că reprezentanții țărilor participante se vor reuni la Luxemburg, pe 30 noiembrie, pentru semnarea acordului constitutiv. Instituția ar urma să aibă sediul în Canada și un centru european în Luxemburg, potrivit Ministerului canadian de Finanțe. Până acum, susținerea a fost anunțată de Albania, Belgia, Grecia, Letonia, Luxemburg, România, Turcia și Ucraina, pe lângă Canada. Susținerea politică nu înseamnă însă că toate detaliile privind participarea și contribuțiile au fost deja stabilite.

Reuters relata în august că DSRB viza aproximativ 20 de miliarde de euro capital vărsat și alte 80 de miliarde de euro pe care le-ar putea accesa la nevoie, prin angajamente de capital și garanții. La acel moment, statele susținătoare ar fi asigurat, cumulat, aproximativ cinci miliarde de euro în angajamente. Surse citate de agenție au spus că statelor mari li s-ar fi cerut contribuții de ordinul unui miliard de euro, dar nu există o sumă publică stabilită pentru România. Cifra nu poate fi tratată, așadar, ca obligație certă a țării.

Miza pentru București nu este doar contribuția la capitalul băncii, ci și accesul companiilor românești la finanțare. DSRB ar urma să acorde împrumuturi guvernelor și firmelor din industria de apărare și să ofere garanții creditorilor care finanțează furnizori mai mici, considerați mai riscanți. Pentru companiile locale, garanțiile ar putea conta dacă le-ar permite să obțină credite pentru investiții, să intre în lanțuri de aprovizionare sau să își extindă capacitatea de producție.

Acesta este unul dintre punctele care diferențiază banca de finanțările destinate în principal achizițiilor publice comune. Totuși, deocamdată nu sunt publice regulile detaliate de acces pentru firme, criteriile de selecție a proiectelor și costurile efective ale împrumuturilor.

SAFE este deja operațional, dar condițiile nu sunt direct comparabile

Comparația cu instrumentul european SAFE este relevantă pentru România. Țara are alocată prin SAFE o finanțare de până la 16,68 miliarde de euro, iar în august a primit o prefinanțare de aproximativ 2,5 miliarde de euro. Comisia Europeană precizează că SAFE acordă statelor membre împrumuturi pe termen lung, la prețuri competitive, beneficiind de ratingul de credit al Uniunii Europene. Instrumentul finanțează în principal achiziții comune de echipamente și capabilități de apărare produse în UE.

În cazul DSRB, promisiunea este mobilizarea unor resurse pentru finanțarea proiectelor de apărare, inclusiv a industriei și a furnizorilor mici. Nu există însă încă suficiente date publice pentru a stabili dacă un împrumut prin bancă ar fi mai ieftin decât SAFE sau decât finanțarea directă a statului român. Costul va depinde, între altele, de capitalul adus de membri, de garanțiile oferite și de ratingul pe care instituția îl va putea obține.

Londra a invocat anterior îndoieli privind raportul dintre cost și beneficiu al participării, iar Reuters a relatat că și alte state au ridicat întrebări despre capitalul necesar, guvernanța băncii și suprapunerea cu programele existente. Retragerea britanică readuce aceste probleme în prim-plan înainte de semnarea acordului constitutiv. Ea nu înseamnă automat că proiectul nu va avansa, dar lasă deschisă întrebarea dacă banca va putea atrage suficient capital și va obține finanțare la costuri avantajoase.

Pentru România, decizia de participare va conta în măsura în care accesul la bancă va aduce condiții clare de finanțare și oportunități concrete pentru companiile din industria națională. Apartenența la instituție, luată singură, nu garantează credite mai ieftine și nici contracte pentru furnizorii locali.