Aceste acte juridice completează propunerea privind CFM 2028-2034 şi acoperă următoarele domenii: programul privind piaţa unică şi vămile; programul „Justiţie”; programul Euratom pentru cercetare şi formare; instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară şi dezafectare; programul de asistenţă pentru dezafectarea nucleară a centralei nucleare Ignalina din Lituania; decizia privind asocierea peste mări şi programul Pericles V.

Astfel, se arată în comunicatul oficial al Comisiei, programul „Piaţa unică şi vamă” va aduce beneficii cetăţenilor şi întreprinderilor, stimulând finalizarea pieţei unice a UE, eliminând barierele transfrontaliere şi transnaţionale şi încurajând cooperarea între administraţiile naţionale. Aceasta va asigura o protecţie mai puternică a consumatorilor, va stimula măsurile de standardizare şi va reduce sarcina administrativă în domeniile vamal, fiscal şi antifraudă.

Interesant este însă faptul că în pofida tonului optimist al comunicatului, au apărut deja păreri contrarii, unele chiar de o critică vehementă.

Astfel, la 7/09/2025 a apărut, sub egida prestigiosului IREF (Institut de Recherches Economiques et Fiscales), un studiu intitulat ”Propunerea de buget a UE este prea risipitoare și prost calibrată”

Studiul arată că proiectul de buget multianual pentru 2028-2034  s-ar idica la 2 trilioane de euro. Bugetul inițial pentru perioada 2021-2027 a fost de 1,2 trilioane de euro, dar a fost suplimentat cu 800 de miliarde de euro de la NextGenerationEU. Această adăugare a fost concepută ca un instrument temporar pentru o redresare economică europeană în urma pandemiei de Covid. Ca multe politici temporare, acestea ajung să devină permanente.

Procedând astfel, cheltuielile Uniunii cresc cu peste două treimi față de bugetul inițial pentru 2021. În multe privințe, opțiunile privind creșterea cheltuielilor sunt discutabile și vor pune probleme economice și politice. Acestea fac, de altfel, obiect de dezbatere în cadrul UE.

Alegeri de cheltuieli care vor fi contraproductive sau inutile

865 de miliarde de euro ar urma să fie alocate planurilor naționale și regionale. Acestea ar consta în principal în granturi și ajutoare acordate țărilor și sectoarelor economice. Potrivit Comisiei, acestea ar fi investiții menite să ajute „statele membre să facă față provocărilor de mâine ”. De asemenea, se menționează ajutorul agricol. Un pilon al programului ar fi, de asemenea, promovarea ocupării forței de muncă calificate și a incluziunii sociale. Toate aceste ajutoare ar fi condiționate de respectarea statului de drept.

Pe scurt, aceasta este noua versiune a subvențiilor plătite statelor membre, în special țărilor din Europa Centrală. Această strategie pune o problemă deoarece aceste subvenții sunt supuse abuzurilor și politizării, care afectează funcționarea și economia UE. Ca multe alte ajutoare pentru dezvoltare, acestea fac țările dependente de banii publici. Observăm că țările care sunt beneficiare nete ale subvențiilor europene rămân în această situație și nu devin contribuabili neți . Polonia și Ungaria sunt principalele țări aflate în această configurație: în 2024, acestea au primit 7,1, respectiv 4,4 miliarde de euro. Drept urmare, utilizarea de către Uniune a statului de drept a devenit un instrument politic pentru a chema aceste țări la ordine. O situație care duce astfel la diviziuni politice și nu permite țărilor Uniunii să avanseze împreună și în mod fructuos.

În plus, există 200 de miliarde pentru Europa Globală: ajutor în afara UE pentru țările care doresc să adere la UE.

În ceea ce privește apărarea, propunerea de buget prevede 131 de miliarde de dolari pentru investiții aferente. Studiul se întreabă dacă aceste cheltuieli nu vor duplica NATO, care rămâne inima apărării în Europa. Ultimul summit al Alianței din iunie 2025 arată că organizația rămâne relevantă, cu creșterea contribuțiilor statelor membre la 5% (față de 2% anterior). Investițiile trebuie făcute de membri în cadrul NATO. Acest lucru este valabil mai ales că apărarea europeană rămâne dependentă de logistica americană, care este de neînlocuit pe termen scurt.

Propunerea menționează, de asemenea, în mai multe rânduri, dorința de decarbonizare. Acest lucru se reflectă, de exemplu, în taxele pe carbon la frontierele Uniunii Europene. Confruntați cu giganții americani și chinezi aflați într-o cursă tehnologică (în principal în domeniul inteligenței artificiale), menținerea acestei orientări pare a merge într-o direcție greșită și va continua să transmită un semnal greșit antreprenorilor și investitorilor. În timp ce UE dorește să subvenționeze dezvoltarea tehnologică cu 175 de miliarde de dolari prin intermediul programului Horizon Europe, ar fi mai interesantă o dereglementare pentru a permite companiilor să se dezvolte și să creeze industria viitorului.

În multe privințe, noua propunere bugetară este o continuare a orientărilor primului mandat al lui Von Der Leyen: o Europă intervenționistă care folosește banii publici ca pârghie de acțiune, într-o logică keynesiană. Într-o Europă care conține țări deja puternic îndatorate, precum Franța și Italia, și unde creșterea economică este slabă sau chiar absentă în principalele economii ( 0,4% în Germania, 0,4% în Italia și 0,7% în Franța ), cheltuirea mai multor bani publici nu va îmbunătăți situația.

O propunere deja contestată

Bugetul nu este unanim în rândul membrilor UE. Germania, condusă de cancelarul Friedrich Merz, a respins această propunere de buget ca fiind prea costisitoare. Această poziție este împărtășită de creștin-democrații din CDU/CSU și de social-democrații din SPD. După cum notează purtătorul de cuvânt al guvernului german: ”O creștere generală a bugetului UE este inacceptabilă într-un moment în care toate statele membre depun eforturi considerabile pentru a-și consolida bugetele naționale”. Berlinul ar dori să cheltuiască mai bine decât să cheltuiască mai mult. Deja la începutul anului, Germania a respins ideea creării de obligațiuni europene: împrumuturi comune pentru întreaga UE care ar fi avut ca scop mutualizarea datoriilor membrilor UE. Nu există nicio îndoială că alte țări (în mod sigur Austria, Danemarca, Suedia și Olanda) se vor ralia poziției germane. Este de înțeles că acest grup de țări, a căror datorie fluctuează între 81% din PIB (pentru Austria) și 31% (pentru Suedia), este reticent în a-și pune finanțele în comun cu Franța la 112% sau Italia la 137%.

Este momentul în care ar trebui să vedem și la actuala coaliție o preocupare mai serioasă pentru dezbaterea pe tema bugetului european. Rolul imediat și important în acest context ar trebui să îl aibă  și echipa parlamentarilor europeni .

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.