De ce a apărut legea: zona sub 1 MW era complet neacoperită

Deputatul explică faptul că, în timp ce producătorii mari — peste 1 MW — sunt deja obligați să respecte cerințele NIS2, să fie auditați periodic și să îndeplinească standarde de securitate, producătorii mici și prosumatorii nu aveau nicio protecție reală în legislație. DNSC i-a confirmat parlamentului că tocmai această zonă este una de risc, total „neacoperită”, în care nu există vizibilitate asupra echipamentelor conectate la rețea.

Borș spune că instituția i-a transmis clar că nu știe “ce echipamente intră în rețea, cum intră și cu ce software vin”, iar această lipsă de control creează un risc major într-un sistem electric în plină digitalizare.

În plus, expunerea de motive subliniază explicit amenințările din lanțul de aprovizionare, dependența de platforme din afara Spațiului Economic European și posibilitatea ca unele state terțe să ceară furnizorilor raportarea vulnerabilităților înainte ca acestea să fie remediate.

Citește și: Regula care schimbă tot pentru prosumatori: accesul la rețea devine condiționat

DNSC devine autoritate competentă doar pentru partea de securitate cibernetică

Articolul 70¹ introdus în lege precizează clar că Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) stabilește regulile de securitate cibernetică pentru accesul la rețea al instalațiilor din surse regenerabile, inclusiv pentru centralele sub 1 MW — adică majoritatea prosumatorilor.

În schimb, partea tehnică rămâne la ANRE, care continuă să decidă dacă un echipament poate fi conectat la rețea din punct de vedere electric. DNSC intervine doar pe zona software, actualizări, vulnerabilități și reguli minime de securitate.

Cine este vizat în realitate: producătorii de echipamente, nu prosumatorii

Borș afirmă răspicat că „lovit” de această lege este producătorul de echipamente, nu prosumatorul.

Motivul? Odată ce DNSC verifică softurile și firmware-ul unor invertoare, baterii sau sisteme de management energetic, pot apărea vulnerabilități pe care producătorii nu doresc să le facă publice. Deputatul spune că nu este vorba despre invertoare în primul rând, ci despre alte dispozitive, mult mai sensibile:

„Sunt echipamente care pot face mai mult rău decât ne putem da seama. De exemplu, bateriile de stocare: dacă cineva anulează un senzor de temperatură, ai bombă în casă.”

De aceea, legea cere ca producătorii să se supună unor reguli clare și verificări de securitate, similare celor aplicate în 5G sau în alte infrastructuri critice.

Actualizările necesare se fac exclusiv la nivelul producătorilor

Deputatul subliniază cu fermitate că niciun prosumator nu va fi chemat la verificări, nu va plăti auditări și nu va avea obligații noi:

„Pentru consumatori, prevederile sunt invizibile. Dacă trebuie reglat ceva, se face non-intruziv, la producător.”

Actualizările se vor aplica sub formă de update-uri de firmware, trimise de producători, fără intervenție în gospodării și fără costuri pentru utilizatorul final.

Accesul prosumatorilor la rețea rămâne garantat și prioritar

Borș respinge categoric afirmațiile potrivit cărora prosumatorii ar fi împiedicați să se racordeze sau ar putea fi deconectați. Articolul 70 din lege, care rămâne în vigoare, garantează exact contrariul: accesul lor prioritar la rețea.

Astfel, în situațiile de congestie, operatorii de distribuție sunt obligați să reducă producția centralelor mari pentru a permite prosumatorilor să injecteze energie în rețea.

„Este exact articolul care avantajează 100% prosumatorii”, a spus deputatul, calificând drept manipulare interpretările contrare.

De ce au apărut atacurile împotriva legii: interesele producătorilor

Deputatul afirmă că reacțiile negative nu vin din partea prosumatorilor, ci din partea unor producători care „nu vor să fie verificați”.

„Când DNSC va rula softurile, vom găsi lucruri… Sunt sigur că vom găsi. Și atunci găsim voci ostile care încearcă să inducă panică.”

Borș insistă că această verificare este necesară pentru protejarea sistemului energetic și pentru închiderea unor breșe de securitate grave, mai ales în contextul digitalizării accelerate.

Concluzie: prosumatorii nu au nicio obligație și nu sunt afectați de lege

• nu există costuri, auditări sau verificări pentru prosumatori;

• nu există riscul deconectării;

• toate ajustările se fac la nivelul producătorului de echipamente;

• legea acoperă o zonă care nu era reglementată și reduce vulnerabilități reale din rețea;

• accesul prosumatorilor rămâne garantat prin articolul 70;

• DNSC reglementează doar partea de securitate cibernetică, nu accesul la rețea.

„Eu vreau să repar lucrurile, nu să stric”, spune Borș, explicând că pentru utilizatorii finali totul rămâne „invizibil”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.