Ce s-a judecat

Excepția a fost ridicată de Fandemo SRL (Cristești, Mureș) în dosarul Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contextul contestării unor acte administrativ-fiscale emise în baza Codului de procedură fiscală coroborat cu Codul fiscal. Autoarea a susținut că, prin posibilitatea organelor de inspecție de a verifica realitatea operațiunilor și de a sesiza parchetele la finalul controlului, se încalcă separația puterilor, prezumția de nevinovăție, dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate.

CCR notează desfășurarea dezbaterilor în ședința publică din 25 februarie 2025, cu amânări ale pronunțării pentru 11 martie și, ulterior, 27 martie 2025, când a fost dată decizia.

De ce a respins CCR excepția

Curtea arată că textele criticate (rolul activ al organului fiscal, evaluarea situațiilor de fapt potrivit realității economice și posibilitatea de a nu lua în considerare tranzacții fără scop economic ori de a le reîncadra după conținutul lor) sunt norme generale care stabilesc principii și obligații pentru administrația fiscală.

Citește și: Modificări majore: ANAF aliniază procedurile la Codul Fiscal modificat. Noi formulare și reguli

Critica nu vizează constituționalitatea acestor norme, ci modul în care ele sunt interpretate și aplicate în practică de organele fiscale (inclusiv momentul sesizării penale și recalificarea tranzacțiilor). Or, spune Curtea, asemenea aspecte sunt de competența instanțelor judecătorești (fond și control judiciar), nu a jurisdicției constituționale.

Pe scurt, dacă există abuzuri sau erori în aplicare, remediul este instanța de contencios administrativ și fiscal, nu o intervenție a CCR asupra textului de lege.

Contextul normelor: „substanța bate forma” în fiscal

Dispozițiile cheie confirmate ca fiind în afara criticilor de constituționalitate consacră trei idei-pivot în fiscalitate:

Rolul activ al organului fiscal (art. 7 alin. 3 CPF): verifică din oficiu starea de fapt și strânge toate informațiile relevante pentru o determinare corectă a situației fiscale.

Prevalența conținutului economic (art. 14 alin. 2 CPF): situațiile relevante fiscal se apreciază potrivit realității economice, nu doar formei juridice.

Reîncadrarea/neglijarea tranzacțiilor fără scop economic (art. 11 alin. 1 CF): autoritatea poate ignora o tranzacție lipsită de scop economic sau îi poate reîncadra forma pentru a reflecta conținutul economic, motivând explicit decizia și probele avute în vedere.

Curtea reamintește și garanțiile procedurale din Codul de procedură fiscală (informarea contribuabilului asupra drepturilor și obligațiilor, accesul la dosarul administrativ – cu anonimizări unde e cazul, prezumția de bună-credință a contribuabilului până la proba contrarie), arătând că balanța între puterile de verificare ale Fiscului și drepturile contribuabilului este, în principiu, trasată în lege.

Citește și: Decizie CCR privind impozitul pe clădiri: firmele nu pot invoca lipsa de claritate legislativă

Ce NU a decis CCR

Important: CCR nu a validat automat practica fiscală în orice situație și nu a spus că orice constatare administrativă echivalează cu o vinovăție penală. Curtea a stabilit doar că nu există o problemă de constituționalitate a textelor; dacă un contribuabil contestă aplicarea lor în concret (de pildă, o reîncadrare abuzivă sau o apreciere greșită a „realității economice”), disputa se tranșează în instanța de contencios administrativ, cu posibilitatea de a cenzura decizia de impunere, de a retrimite cauza la organul fiscal, de a administra probatoriu etc.

De asemenea, Curtea reține că procesul-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală nu este act administrativ supus controlului de contencios administrativ, aspecte ce țin de dreptul procesual penal excedând controlului instanței de contencios.

Implicații practice pentru companii și consultanți

ANAF rămâne abilitat să verifice substanța tranzacțiilor și să reîncadreze operațiuni fără scop economic.

Documentația de business (scop economic, rațiuni comerciale, substanță – sub-stance over form) devine esențială în inspecții.

Orice exces sau aplicare eronată se combate pe calea contenciosului administrativ, nu pe calea excepției de neconstituționalitate.

Contribuabilii trebuie să valorifice procedurile din Cod (dreptul de a vedea dosarul administrativ, de a formula puncte de vedere, de a proba realitatea economică), iar în instanță să construiască probatoriu solid (expertize, documente, martori) privind scopul și conținutul economic al tranzacțiilor.

În concluzie, decizia CCR nr. 158/27.03.2025 întărește arhitectura „substanța peste formă” în fiscalitatea românească și mută bătălia acolo unde îi este locul: în fața instanțelor de contencios administrativ, pe probă și argument economic. Pentru companii, mesajul este dublu: construiți substanță și documentați-o, iar dacă administrația exagerează, folosiți calea judiciară – nu există un viciu de constituționalitate al textelor care să „anuleze” mecanismele de recalificare prevăzute de Cod.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.