Rachetele de croazieră S-300 și S-400, catalogate de unii drept cele mai bune din lume, folosesc tehnologii digitale pentru a lucra în rețea, transmițând unul altuia diferite informații la distanțe mari, scrie revista americană National Interest.

Noile sisteme antirachetă utilizează, și ele, tehnologie avansată de control pentru identificarea avioanelor pe un diapazon de frecvențe mult mai larg comparativ cu sistemele vechi. Ceea ce nu înseamnă, totuși, că țintele stealth, adică avioanele invizibile, pot fi doborâte fără probleme.

”A depista și a recunoaște ținta nu este totul. Există un lanț întreg de distrugere, unde fiecare verigă trebuie să funcționeze fără greșeală, pentru ca un aparat zburător puțin vizibil să fie interceptat și doborât”, a explicat pentru Warrior Maven, general-locotenent în rezervă, David Deptula. Potrivit precizărilor sale, în etapă trecerii de la un radar terestru cu o antenă deschisă cu suprafața mare la micul radar al sistemului de interceptare și distrugere a țintei apar o grămadă de probleme.

”Chiar dacă radarul poate identifica ținta, el trebuie să o însoțească. Iar când transmite aceste date către sistemul de luptă, acesta trebuie să lanseze rachetă folosind un radar de dimensiuni considerabil mai mici decât cel al terestru.

În plus, sistemul de interceptare este influențat de tehnologia stealth, care reduce substanțial posibilitatea unei interceptării de succes”, a afirmat ofițerul american.

Cu toate acestea, constructorii US Air Force crează în regim de urgență o tehnologie stealth de generație nouă, înțelegând cât de repede Rusia și China își modernizează vechile sisteme de atac.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.