Vânzările Dacia în Europa s-au prăbuşit. Minus 23,4% într-o singură lună
24 Martie 2026
Mulți consideră că, odată cu apariția noilor sisteme de apărare aeriană, avioanele invizibile devin tot mai vizibile. Dar există o serie întreagă de motive pentru care doborârea unei mașini cu un nivel foarte scăzut de ”demascare” a semnelor ei rămâne o misiune deosebit de dificilă, dacă nu chiar imposibilă.
Rachetele de croazieră S-300 și S-400, catalogate de unii drept cele mai bune din lume, folosesc tehnologii digitale pentru a lucra în rețea, transmițând unul altuia diferite informații la distanțe mari, scrie revista americană National Interest.
Noile sisteme antirachetă utilizează, și ele, tehnologie avansată de control pentru identificarea avioanelor pe un diapazon de frecvențe mult mai larg comparativ cu sistemele vechi. Ceea ce nu înseamnă, totuși, că țintele stealth, adică avioanele invizibile, pot fi doborâte fără probleme.
”A depista și a recunoaște ținta nu este totul. Există un lanț întreg de distrugere, unde fiecare verigă trebuie să funcționeze fără greșeală, pentru ca un aparat zburător puțin vizibil să fie interceptat și doborât”, a explicat pentru Warrior Maven, general-locotenent în rezervă, David Deptula. Potrivit precizărilor sale, în etapă trecerii de la un radar terestru cu o antenă deschisă cu suprafața mare la micul radar al sistemului de interceptare și distrugere a țintei apar o grămadă de probleme.
”Chiar dacă radarul poate identifica ținta, el trebuie să o însoțească. Iar când transmite aceste date către sistemul de luptă, acesta trebuie să lanseze rachetă folosind un radar de dimensiuni considerabil mai mici decât cel al terestru.
În plus, sistemul de interceptare este influențat de tehnologia stealth, care reduce substanțial posibilitatea unei interceptării de succes”, a afirmat ofițerul american.
Cu toate acestea, constructorii US Air Force crează în regim de urgență o tehnologie stealth de generație nouă, înțelegând cât de repede Rusia și China își modernizează vechile sisteme de atac.
