Traderii de carburanți, prinși într-o capcană fiscală. O regulă nouă poate bloca tranzacții uzuale

O modificare a Codului fiscal riscă să creeze probleme serioase traderilor de carburanți care cumpără și revând produse energetice fără să le depoziteze fizic. Camera Consultanților Fiscali (CCF) cere Ministerului Finanțelor să clarifice urgent dacă noile restricții privind comerțul angro se aplică și tranzacțiilor în care benzina sau motorina circulă în regim suspensiv de accize între antrepozite fiscale ori este destinată importului sau exportului.

Solicitarea a fost făcută prin adresa CCF nr. 11640/28.07.2026 și publicată de Camera Consultanților Fiscali pe 4 august.

Problema pornește de la noile reguli introduse în Codul fiscal pentru comercianții de produse energetice, reguli prin care autoritățile au încercat să limiteze fraudele din piața carburanților.

Interdicția care ridică probleme

Codul fiscal stabilește în prezent, la art. 435 alin. (3^16), că un angrosist de produse energetice fără depozitare nu poate comercializa produsele către orice categorie de cumpărător.

Textul prevede că este interzisă comercializarea de către un asemenea angrosist către alți cumpărători decât consumatorii finali sau stațiile de distribuție a carburanților.

Regula a fost introdusă în cadrul modificărilor ample aduse regimului accizelor prin OUG 89/2025 și ulterior ajustată prin OUG 13/2026. Aceasta din urmă a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 181 din 9 martie 2026.

Pe hârtie, regula pare relativ simplă: firmele care fac comerț angro cu produse energetice fără să dispună de depozitare nu mai pot introduce oricâte verigi intermediare în lanțul comercial.

Problema apare însă atunci când această interdicție este aplicată și unor operațiuni în care traderul este proprietarul sau intermediarul comercial al mărfii, dar nu intervine în deplasarea fizică a carburantului.

Carburanții pot pleca direct dintr-un antrepozit în altul

CCF atrage atenția exact asupra acestei situații.

O societate poate cumpăra, de exemplu, motorină aflată într-un antrepozit fiscal și o poate revinde unei alte societăți, fără ca produsul să ajungă vreodată într-un depozit al traderului.

Fizic, motorina pleacă direct din antrepozitul fiscal de origine către un alt antrepozit fiscal. Comercial, însă, între cele două puncte pot exista una sau mai multe tranzacții.

Produsele continuă să se afle în regim suspensiv de accize. Cu alte cuvinte, deplasarea nu presupune în acel moment eliberarea pentru consum și plata accizei.

Situații asemănătoare pot apărea în operațiunile de import și export.

Tocmai aici apare întrebarea ridicată de consultanții fiscali: trebuie considerat traderul care cumpără și revinde marfa un "angrosist fără depozitare", supus restricției potrivit căreia poate vinde exclusiv consumatorilor finali sau benzinăriilor?

O interpretare strict literală ar putea conduce la acest rezultat.

O afacere obișnuită ar putea deveni imposibilă

Consecința ar fi importantă pentru piață.

Un trader care cumpără carburant dintr-un antrepozit fiscal nu l-ar mai putea revinde, de exemplu, unui alt operator economic dacă acesta nu este consumator final sau stație de distribuție, chiar dacă marfa nu părăsește circuitul fiscal controlat și continuă să circule în regim suspensiv.

Practic, o regulă gândită pentru comercializarea angro a carburanților ar ajunge să afecteze și tranzacții între intermediari în care deplasarea fizică a produsului este realizată separat și rămâne sub regimul specific accizelor.

CCF cere din acest motiv Ministerului Finanțelor să precizeze regimul "operațiunilor comerciale cu produse energetice accizabile realizate prin intermediari" atunci când deplasarea fizică are loc între două antrepozite fiscale, la export sau la import, în regim suspensiv de accize.

Vânzarea și deplasarea carburantului nu sunt același lucru

Distincția are o importanță aparte în materia accizelor.

Într-o tranzacție obișnuită, contractele și facturile stabilesc cine cumpără și cine vinde produsul. În regimul accizelor, însă, relevante pentru deplasarea în regim suspensiv sunt antrepozitul fiscal expeditor, destinația autorizată și documentele aferente transportului.

De altfel, această diferență între proprietatea asupra mărfii și deplasarea fizică nu este nouă.

Într-o decizie mai veche de soluționare a unei contestații, ANAF arăta, într-o speță privind produse energetice, că trebuie făcută distincția între comercializarea produsului și deplasarea sa fizică. Administrația fiscală reținea atunci că, în cazul deplasării între antrepozite în regim suspensiv, dreptul de proprietate și existența tranzacțiilor intermediare nu schimbau, în sine, regimul accizei.

Noile definiții și restricții introduse între timp în Codul fiscal fac însă necesară o clarificare actuală a Ministerului Finanțelor.

Miza răspunsului Ministerului Finanțelor

Clarificarea este importantă deoarece problema nu privește doar modul de facturare, ci chiar dreptul traderilor de a efectua anumite tranzacții.

Dacă Ministerul Finanțelor consideră că interdicția de la art. 435 alin. (3^16) se aplică indiferent dacă produsele sunt sau nu eliberate pentru consum, intermediarii ar putea fi obligați să își restructureze o parte dintre lanțurile comerciale.

Dacă, dimpotrivă, Finanțele confirmă că operațiunile comerciale intermediare aferente mărfurilor care circulă între operatori autorizați în regim suspensiv trebuie analizate separat, o parte importantă dintre tranzacțiile uzuale ar putea continua în forma actuală.

Până la clarificarea oficială, tocmai formularea restrictivă a Codului fiscal este cea care creează incertitudine pentru traderi.