Italia transformă cheltuielile de apărare în spațiu pentru reduceri de taxe. Poate România folosi aceeași portiță?
Italia pregătește pentru 2027 un pachet bugetar de aproximativ 23,5 miliarde de euro, care include reduceri de taxe, ajutoare pentru energie, sprijin pentru firme și investiții.
Aproximativ jumătate din necesarul de finanțare este legat de flexibilitatea permisă de clauza națională de derogare de la regulile fiscale europene. Mecanismul permite temporar un deficit mai mare pentru anumite cheltuieli de apărare și securitate energetică.
Guvernul de la Roma încearcă să folosească spațiul fiscal rezultat și pentru protejarea veniturilor populației. Manevra este relevantă pentru România, dar nu poate fi copiată automat.
Un pachet bugetar de 23,5 miliarde de euro
Proiectul Italiei prevede aproximativ cinci miliarde de euro pentru familie și cheltuieli sociale, 4,5 miliarde pentru apărare, 3,3 miliarde pentru susținerea companiilor, 3,1 miliarde pentru infrastructură și 2,4 miliarde pentru sănătate.
Alte aproximativ 2,1 miliarde de euro sunt destinate măsurilor fiscale. Guvernul Giorgia Meloni urmărește în special reducerea impozitelor pentru veniturile medii, după măsurile adoptate anterior pentru salariații cu venituri mai mici.
Pachetul este ultimul buget complet înaintea alegerilor italiene programate în 2027, ceea ce mărește presiunea politică pentru măsuri vizibile în veniturile populației.
Potrivit Reuters, guvernul intenționează să acopere reduceri de taxe și cheltuieli suplimentare de aproximativ 23,5 miliarde de euro.
Deficitul urcă de la 2,9% la 3,4%
Italia estimează un deficit de 2,9% din PIB în 2026, urmat de o creștere la 3,4% în 2027. Pentru 2028 este proiectată o reducere modestă, la 3,2%.
Creșterea deficitului este posibilă prin activarea clauzei naționale de derogare. Aceasta permite unui stat să se abată temporar de la traiectoria fiscală stabilită, în cazul unor circumstanțe excepționale care afectează puternic finanțele publice.
Derogarea nu elimină regulile europene și nu permite cheltuieli nelimitate. Consiliul UE trebuie să o activeze la solicitarea statului, pe baza evaluării și recomandării Comisiei Europene, iar sustenabilitatea datoriei trebuie păstrată. economy-finance.ec.europa.eu
Italia are deja o datorie publică foarte ridicată, proiectată de Comisia Europeană la peste 139% din PIB în 2027. Orice creștere a dobânzilor poate majora puternic costul finanțării.
Apărarea și energia deschid spațiul fiscal
Mecanismul european a fost conceput pentru a permite cheltuieli suplimentare de apărare și a fost extins către anumite investiții în securitatea energetică.
Italia vrea să utilizeze o parte din flexibilitate pentru a proteja familiile și firmele de prețurile ridicate ale energiei. Aici apare disputa principală cu Bruxellesul: nu orice subvenție acordată consumatorilor poate fi prezentată drept investiție în securitate energetică.
Ajutoarele directe pentru plata facturilor sau reducerea accizelor nu sunt echivalente automat cu investițiile în rețele, capacități de producție, eficiență energetică ori reducerea dependenței de importuri.
Ministrul italian al Economiei, Giancarlo Giorgetti, a declarat că discuțiile cu Comisia au avansat, dar a avertizat că solicitările ministerelor depășesc capacitatea bugetară a țării.
Băncile și companiile energetice ar putea plăti mai mult
Guvernul italian urmărește să colecteze aproximativ cinci miliarde de euro din sectorul financiar.
Printre variantele analizate se află majorarea impozitului pe profit pentru bănci și asigurători, creșterea taxei pe tranzacțiile financiare și contribuții suplimentare din partea altor instituții financiare.
Companiile care produc, distribuie sau furnizează energie ar putea suporta o majorare a taxei regionale pe activități productive.
Băncile contestă ideea, arătând că plătesc deja un impozit pe profit de 27,5%, față de cota generală de 24% aplicată altor companii. Instituțiile financiare susțin că povara sprijinului pentru energie trebuie împărțită cu alte sectoare. MarketScreener
Poate România aplica modelul italian?
România poate solicita flexibilitate pentru cheltuielile eligibile de apărare, dar nu poate transforma automat fiecare leu cheltuit pentru armată într-un spațiu egal destinat reducerilor de taxe.
Orice derogare trebuie aprobată la nivel european și trebuie să respecte limitele stabilite de Comisie și Consiliu. În plus, România se află deja sub presiunea procedurii de deficit excesiv și are nevoie de o traiectorie credibilă de corectare.
Modelul italian arată că flexibilitatea poate elibera resurse în interiorul bugetului. Nu demonstrează că regulile fiscale au fost suspendate și nici că măsurile fără legătură directă cu apărarea sau energia pot fi finanțate nelimitat prin deficit.
Pentru București, întrebarea decisivă este dacă banii suplimentari merg către investiții militare și energetice care cresc capacitatea economiei sau sunt folosiți pentru cheltuieli permanente, care vor rămâne în buget după expirarea derogării.