Banii firmelor, blocați de problemele fiscale ale furnizorilor? Ce schimbă noul filtru ANAF

Firmele care cer rambursarea TVA ar putea avea de așteptat mai mult până când banii ajung efectiv în cont, chiar dacă își respectă propriile obligații fiscale. Noile criterii de risc introduse de ANAF extind analiza și asupra furnizorilor care au contribuit la formarea TVA deductibile, iar acest lucru poate aduce verificări suplimentare și mai multă incertitudine pentru companiile cu sume importante de recuperat.

Într-o analiză pentru EY România, Costin Manta, Partener, Taxe Indirecte, explică ce schimbă Ordinul ANAF nr. 1.123/2026, de ce riscul fiscal al partenerilor comerciali poate conta în evaluarea rambursării și ce măsuri pot lua firmele pentru a-și proteja lichiditatea. Dreptul legal la rambursare rămâne, însă accesul efectiv la bani poate depinde de traseul verificărilor.

____

Noile criterii de risc introduse de ANAF, prin recentul Ordin nr. 1.123/2026, marchează trecerea de la colectarea masivă de informații fiscale la utilizarea lor în analiza de risc, cu implicații directe asupra lichidității companiilor și asupra procesului de rambursare a TVA.

După cum era de așteptat în contextul digitalizării agenției, aceste date permit acum o analiză mai amplă a circumstanțelor în care contribuabilii solicită rambursarea TVA, miza fiind combaterea fraudei și reducerea deficitului de încasare a TVA. Pentru companii, provocarea este menținerea predictibilității fluxurilor de numerar într-un sistem de control fiscal tot mai digitalizat.

În ultimul deceniu, reducerea deficitului de încasare a TVA, care rămâne printre cele mai ridicate din UE, a reprezentat una dintre preocupările constante ale politicii fiscale din România. În acest context, digitalizarea administrației fiscale, prin instrumente precum SAF-T și RO e-Factura, a devenit una dintre principalele direcții prin care autoritățile urmăresc îmbunătățirea conformării și a colectării TVA. Această direcție este reflectată și în angajamentele asumate de România prin PNRR, care includ reducerea deficitului de TVA prin măsuri de digitalizare a administrației și raportărilor fiscale.

Prin OUG nr. 38/2026 au fost create premisele extinderii situațiilor considerate relevante pentru evaluarea riscului unei rambursări necuvenite, prin modificarea art. 169 din Codul de procedură fiscală. La finalul lunii septembrie 2026, Ordinul președintelui ANAF nr. 1.123/2026 a introdus în mod concret noile criterii de risc aplicabile procedurii de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare. În principiu, utilizarea unor criterii de risc pentru a stabili dacă rambursarea poate fi soluționată cu control ulterior sau impune verificări anticipate reprezintă un instrument firesc de direcționare a controalelor către situațiile considerate cu un profil de risc mai ridicat.

Pentru autorități, obiectivul este identificarea mai eficientă a situațiilor de risc și protejarea veniturilor bugetare.

Pentru companii, provocarea este menținerea predictibilității fluxurilor de numerar într-un context în care dreptul la rambursare rămâne neschimbat, însă traseul procedural poate deveni mai complex și, uneori (vom vedea în continuare de ce) dispare siguranța intrării fluide a sumelor din TVA de recuperat de la stat. Că există o creanță asupra statului devine mai puțin important. Ce capătă cu adevărat prioritate este, de fapt, viteza cu care aceasta se transformă în lichiditate disponibilă pentru investiții și finanțarea activității curente.

Ce prevedea legislația până acum

Potrivit art. 169 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, regula generală este că deconturile cu sume negative de TVA și opțiune de rambursare sunt soluționate cu un control ulterior, iar inspecția fiscală anticipată reprezintă excepția. 

Prin modificările aduse în 2026, cadrul legal a fost extins pentru a permite stabilirea, prin ordin al președintelui ANAF, a unor situații suplimentare relevante pentru evaluarea riscului unei rambursări necuvenite.

Este important de subliniat faptul că ordinul nu modifică dreptul contribuabililor de a solicita și obține rambursarea TVA atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege. De asemenea, simpla existență a unuia dintre criteriile de risc nu conduce automat la refuzul rambursării și nici la declanșarea automată a unei inspecții fiscale. Aceste elemente sunt utilizate în procesul de analiză a riscului realizat de ANAF înainte de soluționarea cererii. 

De ce a introdus ANAF noile criterii?

Noua abordare în analiza de risc pentru rambursarea TVA schimbă însă perspectiva și pentru contribuabil. Problema nu mai este doar ce știe ANAF despre compania care solicită rambursarea, ci și ce știe despre furnizorii acesteia și, mai ales, cât din aceste informații poate verifica în mod rezonabil chiar compania. Noua anexă introdusă prin Ordinul nr. 1.123/2026 enumeră 14 situații de risc care pot fi avute în vedere la evaluarea unei cereri de rambursare și extinde analiza asupra unor elemente legate inclusiv de furnizorii relevanți care au contribuit la formarea TVA deductibile. În această zonă apare dificultatea practică: o companie își poate verifica partenerii înaintea unei tranzacții și poate monitoriza informațiile fiscale disponibile public, dar nu are în mod necesar acces la toate datele pe baza cărora administrația fiscală evaluează conformarea furnizorului și nici nu poate controla dacă acesta și-a îndeplinit corect și la timp toate obligațiile declarative, inclusiv cele privind SAF-T, D300 sau D390.

Aceasta este, de fapt, una dintre implicațiile cele mai importante ale noilor criterii: riscul asociat unei rambursări poate depăși sfera propriului comportament fiscal al solicitantului și a verificărilor diligente pe care acesta le poate face în mod realist. Dacă situația fiscală sau comportamentul declarativ al unui furnizor devin relevante pentru analiza ANAF, companiile vor trebui să acorde mai multă atenție procesului de selecție și monitorizare a partenerilor și documentării tranzacțiilor. Dar există o limită firească a acestei diligențe: contribuabilul nu poate fi pus, în practică, în poziția administrației fiscale și nu dispune de aceeași vizibilitate asupra declarațiilor și bazelor de date fiscale ale partenerilor săi. Pentru companiile care înregistrează în mod recurent TVA de recuperat, consecința poate fi foarte concretă: verificări suplimentare, o predictibilitate mai redusă a termenului de rambursare și, implicit, presiune asupra lichidității, chiar și atunci când propriile obligații fiscale au fost îndeplinite corespunzător.

Noua miză nu este doar cât de multe date poate corela fiscul, ci cât de mult poate ajunge rambursarea TVA a unei companii să depindă de comportamentul fiscal al altor companii din lanț, comportament pe care solicitantul îl poate verifica doar parțial. Din perspectivă conceptuală, aceasta este schimbarea majoră adusă de ordin: analiza de risc se extinde asupra unei părți a ecosistemului comercial din care acesta face parte. Astfel că verificarea partenerilor comerciali, înainte de a demara cooperarea comercială, dar și în timpul acesteia, devine foarte importantă. 

Pentru companii, impactul principal al noilor reguli este atât financiar, cât și operațional. Companiile își păstrează în continuare dreptul de a obține rambursarea TVA atunci când sunt îndeplinite condițiile legale. Dar, în situațiile în care ANAF apreciază că există elemente care justifică verificări suplimentare, accesul efectiv la numerar poate fi amânat până la finalizarea procedurilor prevăzute de lege. În practică s-a constatat o creștere a situațiilor în care ANAF decide efectuarea inspecției fiscale anticipate, chiar și în cazul companiilor care beneficiau de rambursarea de TVA cu un control ulterior.

Din perspectiva managementului financiar, acest aspect poate deveni relevant pentru companiile care realizează investiții semnificative, pentru exportatori, pentru proiectele de dezvoltare cu volume mari de achiziții sau pentru societățile care operează în mod curent cu poziții importante de TVA de recuperat.

Noile criterii de risc creează premisele unei selecții mai stricte a deconturilor care pot beneficia de procedura obișnuită de rambursare, însă nu există încă date publice ale ANAF care să permită cuantificarea efectului concret asupra numărului de inspecții fiscale anticipate sau asupra duratei procesului de rambursare. 

Un alt efect practic este necesitatea unei pregătiri mai riguroase a documentației fiscale. O eventuală inspecție fiscală anticipată presupune alocarea de resurse suplimentare și poate conduce la verificări mai ample decât cele strict necesare pentru validarea sumei solicitate la rambursare. 

Ce ar trebui să facă firmele – 4 pași necesari

În noul context, monitorizarea riscurilor fiscale devine la fel de importantă ca pregătirea efectivă a decontului de TVA.

În primul rând, companiile ar trebui să verifice periodic concordanța dintre informațiile raportate prin deconturile de TVA, declarațiile D394 și D406 și datele transmise prin RO e-Factura.

În al doilea rând, devine oportună o analiză mai atentă a furnizorilor care generează volume importante de TVA deductibilă, utilizând informațiile publice disponibile privind statutul fiscal, existența unor proceduri de insolvență sau valabilitatea codului de TVA.

În al treilea rând, situațiile care generează sume importante de recuperat, precum investițiile majore, achizițiile excepționale, proiectele de dezvoltare sau reorganizările, ar trebui susținute de documentație care să poată explica rapid originea diferențelor și a sumelor solicitate.

În al patrulea rând, directorii financiari ar trebui să trateze rambursările de TVA ca pe o componentă a planificării lichidității, având în vedere posibilitatea apariției unor verificări suplimentare înainte de restituirea efectivă a sumelor.

Aș aprecia că, în următoarea perioadă, adevăratul test al noilor criterii de risc nu va fi cât de multe verificări generează, ci dacă acestea reușesc să distingă cu precizie între comportamentele care justifică intervenția autorității și situațiile normale și legitime în care companiile solicită recuperarea sumelor din TVA care li se cuvin.

***

Despre EY România

EY este una dintre cele mai mari firme de servicii profesionale la nivel global, cu 406.209 de angajați în peste 700 de birouri în 150 de țări și venituri de aproximativ 57 de miliarde USD în anul fiscal încheiat la 30 iunie 2026. Rețeaua lor este cea mai integrată la nivel global, iar resursele din cadrul acesteia îi ajută să le ofere clienților servicii prin care să beneficieze de oportunitățile din întreaga lume.

Prezentă în România încă din anul 1992, EY furnizează, prin intermediul celor peste 1.000 de angajați din România și Republica Moldova, servicii integrate de audit, asistență fiscală, juridică, strategie și tranzacții, consultanță către companii multinaționale și locale.

Avem birouri în București, Cluj-Napoca, Timișoara, Iași și Chișinău. EY România s-a afiliat în 2014 singurei competiții de nivel mondial dedicată antreprenoriatului, EY Entrepreneur Of The Year. Câștigătorul ediției locale reprezintă România în finala mondială ce are loc în fiecare an, în luna iunie, la Monte Carlo. În finala mondială se acordă titlul World Entrepreneur Of The Year. Pentru mai multe informații, vizitați: www.ey.com