Antal: regenerabilele trebuie temperate din cauza costurilor de echilibrare

Antal: „Regenerabilele trebuie temperate”. Costuri uriașe din dezechilibre și riscuri pentru consumatori

Extinderea accelerată a energiei regenerabile trebuie regândită, iar investițiile în acest sector trebuie făcute „cu cap”, avertizează Istvan-Lorant Antal, președintele Comisiei pentru energie din Senat. Oficialul atrage atenția că, fără infrastructură și mecanisme de echilibrare adecvate, sistemul energetic riscă să genereze costuri uriașe, care se vor regăsi în facturile consumatorilor.

Declarațiile vin într-un context în care România accelerează instalarea de capacități eoliene și fotovoltaice, inclusiv prin programe dedicate prosumatorilor, însă dezbaterea privind stabilitatea sistemului devine din ce în ce mai intensă.

„Nu sunt împotriva regenerabilelor, dar trebuie făcute cu cap”

Antal a subliniat clar că nu contestă rolul energiei verzi, însă atrage atenția asupra ritmului și modului în care sunt dezvoltate aceste capacități: „nu sunt împotriva regenerabilelor, dar aceste investiții trebuie să le facem cu cap”

Mai mult, oficialul spune că ambițiile din zona energiei verzi ar trebui „temperate” și adaptate realităților economice și tehnice din teren.

Mesajul vine ca o contrapondere la discursul dominant din ultimii ani, în care regenerabilele au fost prezentate drept soluția principală pentru viitorul energetic.

Exemplul Austriei: 1 miliard de euro pierduți din dezechilibre

Pentru a-și susține argumentele, Antal a invocat un studiu realizat în Austria, care arată dimensiunea problemei. Potrivit acestuia, sistemul energetic a înregistrat aproximativ 1.000 de dezechilibre într-un singur an – echivalentul a aproape trei pe zi.

Costul total al acestor dezechilibre s-a ridicat la aproximativ 1 miliard de euro, iar în anumite intervale scurte, prețurile pe piața de echilibrare au explodat la zeci de mii de euro pe MWh

Explicația este simplă: producția din surse regenerabile este variabilă. Când vântul nu bate sau soarele nu produce suficient, sistemul trebuie să compenseze instantaneu, apelând la surse mai scumpe sau la importuri.

Cine plătește, de fapt

Unul dintre cele mai importante mesaje ale lui Antal este legat de impactul acestor dezechilibre asupra populației și economiei.

„Aceste dezechilibre până la urmă sunt plătite de cineva”, a subliniat acesta

În realitate, costurile ajung:

• în facturile consumatorilor
• în costurile companiilor
• în competitivitatea economiei

Cu alte cuvinte, energia aparent „ieftină” din surse regenerabile poate deveni costisitoare dacă sistemul nu este pregătit să o gestioneze.

Prosumatorii și „explozia” de capacități: avantaj sau risc?

Declarațiile lui Antal vin într-un moment în care numărul prosumatorilor crește rapid în România, iar instalarea de panouri fotovoltaice este încurajată prin subvenții și programe publice.

Deși acest fenomen reduce presiunea asupra facturilor individuale și contribuie la tranziția energetică, el ridică și probleme de sistem:

variații bruște de producție în rețea

dificultăți de echilibrare

costuri suplimentare pentru operatorii de sistem

În lipsa unor investiții masive în rețele, stocare și capacități flexibile (precum centralele pe gaz), aceste dezechilibre pot deveni tot mai frecvente.

Austria a frânat ritmul. Ce ar putea face România

În urma problemelor identificate, Austria a decis să încetinească ritmul investițiilor în regenerabile și să direcționeze resurse către infrastructură și securitate energetică.

Antal sugerează că și România ar trebui să urmeze un model similar:

• investiții în rețele și echilibrare
• dezvoltarea capacităților flexibile
• integrarea mai atentă a noilor surse regenerabile

Un alt punct central al discursului este rolul gazului natural, pe care Antal îl vede ca element-cheie al sistemului energetic, inclusiv pe termen lung.

După aproape două decenii de investiții în regenerabile, realitatea arată că economia nu poate funcționa fără surse stabile de energie, iar gazul rămâne indispensabil pentru echilibrarea sistemului.

Mesajul transmis de Antal deschide o discuție sensibilă: cât de rapid ar trebui să meargă tranziția energetică și cine plătește, de fapt, costurile acesteia.

În timp ce regenerabilele rămân o componentă esențială a viitorului energetic, întrebarea nu mai este dacă trebuie dezvoltate, ci cum și în ce ritm, astfel încât sistemul să rămână stabil, iar costurile să nu explodeze.

Întrebarea care rămâne: sunt autoritățile pregătite?

Rămâne însă o întrebare esențială, pe care discursul oficial o ocolește adesea: au autoritățile capacitatea reală de a gestiona această tranziție fără derapaje majore?

Integrarea accelerată a regenerabilelor, explozia prosumatorilor și presiunea pentru decarbonizare cer decizii tehnice fine, investiții coordonate și politici coerente pe termen lung. În lipsa acestora, există riscul ca sistemul să fie împins înainte mai degrabă din inerție politică decât dintr-o strategie solidă, iar costurile dezechilibrelor să fie transferate, ca de obicei, către consumatori.

În acest context, nu doar direcția contează, ci mai ales capacitatea de a calibra ritmul și instrumentele – o capacitate care, cel puțin până acum, ridică semne de întrebare.