În lumea finanțelor, aurul pare să fie puțin mai mult decât o notă de subsol. Tot metalul prețios extras în istoria omenirii ar încăpea astăzi într-un cub cu laturi de doar 22 de metri, notează Die Welt. Pentru comparație: Poarta Brandenburg din Berlin are aproximativ 26 de metri înălțime.

Ponderea aurului în activele financiare ale oamenilor este, de asemenea, modestă. Doar aproximativ patru procente din averea privată se află sub formă de lingouri și monede în cufere sau seifuri. În același timp, oricine a studiat istoria banilor, chiar și puțin, știe că metalul galben a avut mult timp o importanță enormă pentru lumea finanțelor.

Până în 1971, principala monedă, dolarul american, a fost susținută oficial de aur. Această tradiție înseamnă că practic toate băncile centrale din lume dețin rezerve importante de metale prețioase. Ca urmare, Rezerva Federală (Fed), Bundesbank și alte instituții dețin un total de peste 36.000 de tone, aproximativ o șesime din tot aurul care a fost vreodată extrași. Aproximativ 144.000 de tone sunt deținute de gospodării private și reprezintă bijuterii, monede și lingouri.

În ceea ce privește deținerile guvernamentale de aur, Fed americană este primus inter pares. Ea singură deține 8.134 de tone, urmată de germani cu 3.352 de tone, în timp ce România are 103,6 tone de aur, la mare distanță de marile puteri economice ale lumii.

Până în prezent, Bundesbank, ca și alți deținători de stat, subliniază că rezervele de aur servesc la stabilizarea monedei. Nicio altă marfă nu beneficiază de o astfel de funcție de ancorare în sistemul financiar.

În timp ce rezervele băncilor centrale occidentale nu au mai crescut semnificativ de pe vremea ”dolarului de aur”, autoritățile monetare ale piețelor emergente și-au mărit masiv deținerile în ultimii ani. Rusia și China sunt în prezent al cincilea și al șaselea deținător național de metale prețioase din lume și ambele țări sunt, de asemenea, producători importanți. În cazul Moscovei, în special, achizițiile sunt susceptibile de a servi la sprijinirea economică în perioadele de sancțiuni.

Dar investitorii privați din țările occidentale ar putea aprecia din nou în curând metalul galben. În ultimii doi ani, cei care au economisit în aur în această țară au fost mai înclinați să își vândă monedele și lingourile.

„ETF-urile de aur”, vehiculele de investiții populare ale fondurilor speculative și ale altor investitori mari, au trebuit, de asemenea, să facă față ieșirilor. Nu este de mirare, deoarece prețul pe uncie a crescut cu mai mult de o treime numai în acest an. Unii oameni au simțit supraîncălzirea și au vrut să încaseze.

Cu toate acestea, comparativ cu mania metalelor prețioase din 1980, nu se poate vorbi de o supraîncălzire a pieței. La acea vreme, aurul omenirii valora aproape 90% din capitalizarea bursieră globală; astăzi, această valoare este de 15%.

Orice interes reînnoit pentru metalul galben din partea investitorilor occidentali ar determina creșterea prețului pe uncie. Acest lucru se datorează faptului că se extrage foarte puțin aur - aproximativ 1,7% pe an pe baza stocurilor existente.

Prețul aurului a crescut deja de zece ori din 1999. Nu este deloc imposibil ca următorul sfert de secol să aducă, de asemenea, o creștere de zece ori. În 2050, o uncie va ajunge să coste 25.000 de dolari.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.