A treia cea mai mare rezervă de aur din lume, un scut financiar pentru vremuri instabile

Italia, țară adesea pusă la încercare de crizele de pe piețele financiare, se bucură acum de un adevărat avantaj strategic: uriașa sa rezervă de aur, care valorează aproximativ 300 de miliarde de dolari, atinge un record istoric de evaluare. Potrivit datelor Reuters, Banca Italiei deține 2.452 de tone de aur, cea mai mare rezervă națională din Europa după Germania și a treia din lume, după Statele Unite și Germania.

Valoarea actuală a stocului echivalează cu circa 13% din PIB-ul Italiei din 2024, iar aurul reprezintă aproximativ 75% din rezervele oficiale ale țării, mult peste media zonei euro de 66,5%, conform datelor World Gold Council.

Deși datoria publică a Italiei a depășit 3.000 de miliarde de euro (137,4% din PIB), Banca Italiei nu are nicio intenție să vândă niciun gram din această comoară, considerată un simbol al stabilității economice și al suveranității financiare.

O lecție din istorie: aurul furat de naziști și recuperat după război

Decizia de a proteja cu strictețe rezervele de aur are rădăcini adânci. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, naziștii, cu sprijinul regimului fascist italian, au confiscat 120 de tone de aur din rezervele țării. Până la sfârșitul conflictului, Italiei îi mai rămăseseră doar 20 de tone.

Citește și: Prețul aurului crește cu 47% în 2025, cel mai mare avans din ultimii 45 de ani

În perioada „miracolului economic” de după 1950, Italia și-a reconstruit economia exportatoare, convertind o parte din încasările în dolari americani în aur. În 1958, statul a reușit să recupereze trei sferturi din metalul pierdut, iar până în 1960, rezervele ajunseseră la 1.400 de tone.

„Experiența dureroasă a războiului a făcut ca Banca Italiei să trateze aurul ca pe un bun sacrosanct, un garant al suveranității economice”, explică profesorul Stefano Caselli, decan al Școlii de Management SDA Bocconi.

Aurul, „argintăria familiei” în crizele economice

Aurul a fost folosit și ca garanție în momentele critice. În 1976, pentru a acoperi un deficit bugetar uriaș provocat de șocurile petroliere și fuga de capital, guvernul italian a gajat 41.300 de lingouri la Bundesbank, pentru un împrumut de 2 miliarde de dolari.

De atunci însă, Italia nu a mai vândut aur, nici măcar în timpul crizei financiare din 2008, deși alte state europene, precum Marea Britanie sau Spania, au recurs la astfel de măsuri.

„Aurul este ca argintăria familiei, ca ceasul bunicului – ultima resursă în vremuri de criză”, scria Salvatore Rossi, fost viceguvernator al Băncii Italiei, în cartea sa Oro (Aur) din 2018.

Tezaurul ascuns: 870.000 de monede și tone de lingouri

Potrivit datelor oficiale, circa 1.100 de tone de aur sunt păstrate în seiful aflat sub sediul Băncii Italiei de la Palazzo Koch, la câteva străzi de Colosseum. O cantitate similară se află în custodie în Statele Unite, iar restul – în Marea Britanie și Elveția.

Banca mai deține și aproximativ 871.713 monede de aur, cu o greutate totală de peste 4 tone, păstrate într-o cameră supranumită „sacristia”, pentru asemănarea cu încăperea din biserici în care se țin obiectele sacre.

De ce Italia refuză să vândă aurul, chiar și cu prețurile la maxime istorice

Deși valoarea metalului galben ar putea teoretic acoperi o parte a datoriei publice, economiștii avertizează că vânzarea rezervelor ar fi doar o soluție temporară.

„Chiar dacă Italia ar vinde jumătate din aur, datoria ar rămâne nesustenabilă. Mai mult, ar transmite piețelor un semnal de slăbiciune”, a declarat Giacomo Chiorino, analist la Banca Patrimoni Sella & C.

Profesorul Caselli adaugă: „Decizia Băncii Italiei de a păstra aurul este surprinzător de actuală. Într-o lume în care ordinea globală se reconfigurează și monedele digitale câștigă teren, aurul rămâne activul cel mai fierbinte al momentului. Băncile centrale fac bine că nu vând.”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.