Venezuela stă pe 30 de miliarde de barili. De ce petroliștii se tem să pună mâna pe comoară

Venezuela încearcă să readucă marile companii petroliere străine într-o industrie devastată de naționalizări, sancțiuni și lipsa investițiilor. Cea mai nouă promisiune vine din centura petrolieră Orinoco, unde compania americană Continental Resources a semnat un memorandum cu gigantul de stat PDVSA pentru dezvoltarea blocului Ayacucho 2.

Cifra care atrage imediat atenția este uriașă: aproximativ 30 de miliarde de barili de petrol. Aceasta nu reprezintă însă cantitatea care va putea fi extrasă și vândută, ci petrolul estimat că se află în subsol.

Între această resursă teoretică și barilul care poate ajunge pe piața mondială stau investiții de miliarde de dolari, infrastructură degradată, costurile ridicate ale petrolului extra-greu și o problemă pe care marile companii nu au uitat-o: Venezuela a confiscat în trecut proiecte petroliere străine și încă nu a achitat integral despăgubirile stabilite prin arbitraj.

Continental Resources intră pentru prima dată în petrolul greu venezuelean

Continental Resources și Petróleos de Venezuela – PDVSA au semnat pe 16 septembrie un memorandum privind operarea și dezvoltarea blocului Ayacucho 2, situat în statul Anzoátegui, la nord de fluviul Orinoco.

Perimetrul se întinde pe aproximativ 126.000 de acri, echivalentul a circa 510 kilometri pătrați. Continental estimează că acesta conține 30 de miliarde de barili de resurse „in place”, adică petrol aflat în zăcământ înainte de a fi stabilit cât poate fi recuperat tehnic și comercial.

Companiile intenționează să negocieze în următoarele săptămâni un contract de participare la producție. Dacă documentul final va fi semnat, Continental ar urma să devină operatorul blocului și să dețină o participație operațională de 100%, potrivit anunțului companiei americane.

Deocamdată însă, proiectul se află numai în etapa unui memorandum preliminar. Nu există încă un contract de producție, o decizie finală de investiție sau o estimare publică privind costurile totale.

Directorul general Doug Lawler a declarat că proiectul va necesita inițial studii seismice și lucrări de explorare importante. Prima producție ar putea începe, în scenariul optimist prezentat de companie, în aproximativ 18 luni, relatează Reuters.

30 de miliarde de barili în subsol nu înseamnă 30 de miliarde de barili de vândut

Diferența dintre „resurse” și „rezerve” este esențială pentru înțelegerea proiectului.

Cele 30 de miliarde de barili reprezintă estimarea petrolului aflat în zăcământ. Din această cantitate trebuie stabilit cât poate fi extras cu tehnologia disponibilă și, mai ales, cât poate fi exploatat cu profit la prețurile anticipate ale petrolului.

Abia partea demonstrată ca fiind recuperabilă în condiții economice și tehnice concrete poate fi clasificată drept rezervă comercială. Continental nu a prezentat deocamdată o estimare a rezervelor recuperabile, o rată de recuperare sau un profil anual de producție pentru Ayacucho 2.

Prin urmare, cifra de 30 de miliarde de barili nu poate fi transformată automat într-o ofertă viitoare de aceeași dimensiune pe piața mondială.

Situația este vizibilă și la nivelul întregii țări. Venezuela deținea aproximativ 303 miliarde de barili de rezerve petroliere dovedite, adică aproape 17% din totalul mondial, însă asigura numai 0,8% din producția globală în 2023, potrivit Administrației americane pentru Informații în domeniul Energiei – EIA.

Cu alte cuvinte, Venezuela demonstrează cel mai clar că rezervele uriașe nu garantează automat o producție pe măsură.

Petrolul din Orinoco este dificil și scump de exploatat

Cea mai mare parte a rezervelor Venezuelei este formată din petrol extra-greu. Acesta nu curge și nu poate fi transportat la fel de ușor precum țițeiul convențional.

Pentru a fi scos din zăcământ și transportat, petrolul trebuie amestecat cu diluanți, precum nafta sau condensatul. Ulterior, are nevoie fie de instalații speciale de îmbunătățire a calității, fie de rafinării capabile să prelucreze țiței foarte greu și cu un conținut ridicat de sulf.

Toate aceste operațiuni cresc costurile. Rentabilitatea proiectului va depinde de prețul petrolului, condițiile fiscale, accesul la diluanți, capacitatea de export și garanțiile contractuale oferite investitorului.

În plus, conductele și instalațiile petroliere ale Venezuelei au fost afectate de decenii de subinvestiții. Multe conducte au o vechime de peste 50 de ani, iar PDVSA estima că numai modernizarea rețelei ar necesita aproximativ opt miliarde de dolari pentru ca producția să poată reveni spre nivelurile de la sfârșitul anilor 1990, arată EIA.

De ce apare avertismentul despre „praf în ochi”

Dan Pickering, director de investiții al Pickering Energy Partners, consideră că entuziasmul provocat de noile acorduri petroliere trebuie temperat.

„Cred că există mult fraf în ochi în jurul Venezuelei în acest moment”, a afirmat acesta la conferința Super DUG 2026 din Houston, potrivit Bloomberg.

Analistul avertizează că revenirea producției Venezuelei la pragul de trei milioane de barili pe zi, neatins de aproximativ 15 ani, ar necesita investiții străine masive. Producția se situa în jurul valorii de 1,1 milioane de barili pe zi în luna iulie, potrivit datelor Goldman Sachs citate de Bloomberg.

Principala problemă nu este existența petrolului. Aceasta nu este contestată. Întrebările privesc costul extragerii, stabilitatea contractelor și posibilitatea companiilor de a-și recupera investițiile și profiturile.

„Nu va face nimic pe termen scurt pentru aprovizionare”, a concluzionat Pickering.

Exxon și ConocoPhillips nu au uitat naționalizările

Neîncrederea are un precedent foarte concret. În 2007, guvernul condus de Hugo Chávez a naționalizat proiectele petroliere ale ExxonMobil și ConocoPhillips după ce companiile au refuzat noile condiții impuse de stat.

Exxon avea o participație de 41,67% la proiectul Cerro Negro, redenumit ulterior Petromonagas. Compania negociază acum o posibilă revenire în Venezuela, dar directorul general Darren Woods descrisese anterior țara drept „neinvestibilă”.

ConocoPhillips adoptă o poziție și mai prudentă. Compania nu dorește să reia negocierile pentru noi proiecte până când Venezuela și PDVSA nu rezolvă plata a aproximativ 11 miliarde de dolari datorate în urma exproprierilor, potrivit Reuters.

Instanțele arbitrale au calificat exproprierile drept ilegale și au acordat companiei despăgubiri de miliarde de dolari. O mare parte a sumelor nu a fost recuperată nici până în prezent.

Pentru investitorii care analizează acum întoarcerea în Venezuela, aceste datorii sunt un avertisment: un contract avantajos pe hârtie nu este suficient dacă regulile pot fi schimbate ulterior sau dacă hotărârile arbitrale rămân neexecutate.

Poate Venezuela să reducă dependența lumii de Orientul Mijlociu?

Pe termen lung, petrolul venezuelean poate contribui la diversificarea aprovizionării mondiale și poate deveni important mai ales pentru rafinăriile americane de pe coasta Golfului Mexic, proiectate să proceseze țiței greu.

Venezuela nu poate însă înlocui rapid producția din Orientul Mijlociu. Chiar dacă Ayacucho 2 va trece de la memorandum la investiție, primele cantități vor fi probabil modeste în raport cu nevoile pieței mondiale.

Pentru o revenire majoră ar fi necesare simultan:

• contracte pe termen lung și garanții juridice credibile;
• achitarea sau restructurarea datoriilor față de companiile expropriate;
• investiții de zeci de miliarde de dolari în sonde, conducte și instalații;
• acces constant la diluanți;
• repararea rafinăriilor și a terminalelor de export;
• menținerea unui cadru stabil privind sancțiunile americane;
• condiții fiscale care să permită investitorilor să obțină profit.

Acordul Continental–PDVSA este, așadar, un semnal important că industria petrolieră venezueleană începe să se redeschidă. Nu reprezintă însă dovada că cele 30 de miliarde de barili vor fi transformați în producție comercială.

Comoara există în subsol. Întrebarea este cât petrol poate fi extras cu profit, în cât timp și dacă investitorii pot avea încredere că Venezuela va respecta de această dată contractele semnate.