Dronă prăbușită lângă gazoductul Trans-Balkan: ce se știe despre incidentul de la graniță
08 August 2026
Gianni Infantino părea sigur de un nou mandat la conducerea FIFA. Un plan de 20 de miliarde de dolari a întors însă Asia și Europa împotriva sa.
Cu mai puțin de o lună în urmă, Gianni Infantino părea de neclintit. Peste 200 dintre cele 211 federații membre FIFA îi promiseseră sprijinul pentru încă un mandat, iar alegerea programată în martie 2027 risca să fie o simplă formalitate.
Apoi a apărut un plan de 20 de miliarde de dolari care a schimbat complet jocul de putere din fotbalul mondial.
Infantino a încercat să transfere cele mai valoroase afaceri ale FIFA - inclusiv competițiile masculine și feminine ale Cupei Mondiale și Campionatului Mondial al Cluburilor - într-o nouă companie comercială. Investitorii privați ar fi urmat să cumpere aproximativ 20% din aceasta, în schimbul a 4,2 miliarde de dolari.
Proiectul a fost abandonat după numai câteva zile, în urma revoltei declanșate în Europa, America de Nord și Asia. Dar retragerea planului nu a stins scandalul. UEFA caută acum un candidat care să îl înfrunte pe Infantino, Norvegia îi cere să demisioneze imediat, iar cele 46 de voturi ale federațiilor asiatice ar putea decide dacă el mai rămâne la conducerea celui mai puternic organism din fotbal.
Ce urma să cumpere investitorii pentru 4,2 miliarde de dolari
Noua structură, numită FIFA Forward Enterprise - FFE, fusese evaluată de FIFA la 20 de miliarde de dolari. Aproximativ 20% din acțiuni urmau să ajungă la investitori privați, iar organizația ar fi atras astfel 4,2 miliarde de dolari.
Potrivit informațiilor publicate de Associated Press, compania desprinsă din FIFA ar fi preluat până cel puțin în 2038 operațiunile comerciale și competițiile care generează cei mai mulți bani.
Printre investitorii vizați se afla o firmă din New York creată de Joshua Kushner, fratele lui Jared Kushner, ginerele președintelui american Donald Trump.
Pentru a obține acordul federațiilor, fiecare dintre cele 211 membre FIFA ar fi primit o plată unică de 20 de milioane de dolari. În total, aceste plăți ar fi însumat 4,22 miliarde de dolari - aproape exact valoarea capitalului pe care FIFA voia să îl atragă de la investitori.
Federațiile aveau termen până la jumătatea lunii septembrie pentru a accepta oferta.
În schimbul acestei infuzii imediate de bani, însă, investitorii privați ar fi dobândit acces pe termen lung la profiturile produse de Cupa Mondială și de celelalte competiții majore.
Proiectul mai prevedea creșterea substanțială a fondurilor pentru dezvoltarea fotbalului, dar adversarii lui Infantino au considerat că viitorul celei mai importante competiții sportive din lume nu poate fi angajat pentru mai mult de un deceniu fără o consultare reală.
Opoziție chiar din interiorul FIFA
Scandalul nu a pornit doar de la confederațiile continentale. Carlos Cordeiro, consilier principal al președintelui FIFA și fost bancher Goldman Sachs, și-a dat demisia după ce a aflat despre proiect.
Cordeiro, care reprezenta FIFA inclusiv în grupul de lucru al Casei Albe pentru Cupa Mondială, a susținut că nu fusese implicat în pregătirea planului și l-a descris drept „o afacere proastă pentru fotbal”.
„Nu pot sta deoparte în timp ce FIFA ia în considerare vânzarea unei participații în Cupa Mondială”, a transmis acesta, potrivit relatării Associated Press.
Și mai grav pentru Infantino, directorul operațional al FIFA, Kevin Lamour, a susținut că proiectul îi aparținea unei singure persoane și că angajații organizației s-au simțit induși în eroare.
Aceste reacții au alimentat acuzația că planul fusese conceput într-un cerc restrâns, fără aprobarea sau chiar informarea conducerii extinse a FIFA.
Europa a amenințat cu boicotul
UEFA, care reprezintă 55 de federații naționale, a condus revolta împotriva proiectului. Organizația europeană a amenințat inclusiv cu boicotarea competițiilor și evenimentelor organizate de FIFA.
Retragerea planului nu a fost suficientă pentru a restabili pacea.
Avocații UEFA au notificat FIFA că analizează declanșarea unor acțiuni în justiție, proceduri de arbitraj sau plângeri către autoritățile de reglementare. În plus, 18 oficiali FIFA, printre care Infantino, directorul financiar Thomas Peyer și Arsène Wenger, au fost avertizați să păstreze documentele, mesajele și datele care ar putea deveni probe.
UEFA a transmis că actuala conducere FIFA a pierdut încrederea Europei și că, în privința viitorului lui Infantino, „nicio opțiune nu ar trebui exclusă”.
Federația suedeză a confirmat deja că în interiorul UEFA se caută un contracandidat pentru alegerile din 2027. Mai multe federații europene, printre care cele din Țara Galilor, Anglia, Serbia și Finlanda, și-au retras sprijinul acordat anterior lui Infantino.
De ce poziția Asiei schimbă toate calculele
Europa s-a mai aflat în conflict cu Infantino. Ruptura cu Asia este însă mult mai periculoasă pentru președintele FIFA.
Confederația Asiatică de Fotbal - AFC - a fost unul dintre aliații săi importanți în ultimul deceniu. Organizația reprezintă 46 dintre cele 211 federații cu drept de vot în FIFA.
De această dată, AFC s-a alăturat public UEFA și CONCACAF, organizația care conduce fotbalul din America de Nord, America Centrală și Caraibe.
Confederația asiatică a afirmat că proiectul nu mai putea obține consensul necesar și a criticat modul în care FIFA a luat decizia. Problema, a arătat AFC, nu se limita la conținutul propunerii, ci indica „slăbiciuni fundamentale” ale procesului de consultare și decizie.
AFC a cerut FIFA să își revizuiască urgent cadrul de guvernanță. „Fotbalul nu ar fi trebuit niciodată pus într-o asemenea situație”, a transmis organizația.
Poziția comună a UEFA și CONCACAF acoperă 90 de federații. Dacă li s-ar adăuga toate cele 46 de federații asiatice, tabăra ostilă proiectului ar ajunge la 136 dintre cele 211 voturi FIFA.
Aceasta este însă o proiecție politică, nu o numărătoare electorală certă. Confederațiile pot adopta poziții comune, dar fiecare federație votează separat, iar AFC nu poate obliga membrii săi să voteze împotriva lui Infantino.
Asia poate totuși înclina alegerile. Chiar dacă numai o parte dintre federațiile sale și-ar retrage sprijinul, un contracandidat susținut de Europa ar deveni viabil.
Norvegia îi cere să plece imediat
Presiunea a crescut vineri, 7 august, când Federația Norvegiană de Fotbal a devenit prima federație națională care i-a cerut direct lui Infantino să demisioneze.
„Nu mai există încredere în Infantino. Pentru noi nu mai există cale de întoarcere”, a declarat președinta federației, Lise Klaveness, pentru The Guardian.
Norvegia pregătește și o nouă sesizare către Comisia de Etică a FIFA. Printre aspectele pe care le contestă se află proiectul FFE și momentul în care acesta a fost prezentat - cu numai câteva luni înaintea alegerilor pentru președinția organizației.
Oferta de 20 de milioane de dolari pentru fiecare federație ridică întrebări delicate tocmai pentru că voturile acelorași federații vor decide viitorul lui Infantino.
De la 200 de susținători la o cursă deschisă
La 18 iulie, imediat după încheierea Cupei Mondiale, Infantino declara că „peste 200” de federații îi promiseseră sprijinul. FIFA confirma public această cifră.
Mai puțin de două săptămâni mai târziu, proiectul său comercial provocase cea mai serioasă criză politică de la preluarea conducerii organizației.
Infantino încă păstrează un sprijin important în Africa. Poziția Americii de Sud este, de asemenea, complicată de discuțiile privind extinderea Cupei Mondiale din 2030 de la 48 la 64 de echipe, o schimbare care ar putea aduce mai multe meciuri în Argentina, Uruguay și Paraguay.
Nici opoziția nu are, deocamdată, un candidat anunțat. Pentru a-l învinge pe Infantino, adversarii săi trebuie să găsească o personalitate capabilă să atragă voturi și din afara Europei.
Termenul pentru depunerea candidaturilor este 18 noiembrie 2026. Alegerile vor avea loc pe 18 martie 2027, la Congresul FIFA de la Rabat, în Maroc, potrivit calendarului oficial FIFA.
Infantino conduce FIFA din februarie 2016 și candidează pentru ceea ce este prezentat drept al patrulea și ultimul său mandat, până în 2031. Primii săi trei ani, în care a finalizat mandatul început de Sepp Blatter, nu sunt luați în calcul la limita mandatelor complete.
Până acum câteva săptămâni, realegerea sa părea inevitabilă. Astăzi, ea depinde de capacitatea lui de a recupera încrederea federațiilor pe care tocmai a încercat să le convingă cu câte 20 de milioane de dolari.
Iar cheia nu se mai află nici la Zürich, nici la sediul UEFA. Se află în cele 46 de voturi ale Asiei.