Motorina riscă să se scumpească de miercuri. Mesajul lui Bogdan Ivan
29 Iunie 2026
După ce la prânz energia solară acoperea o parte importantă din consum, seara România importa peste 2.400 MW. Datele Transelectrica arată presiunea pusă de caniculă pe sistemul energetic.
Ziua de caniculă a arătat două fețe complet diferite ale sistemului energetic național. La prânz, producția fotovoltaică acoperea o parte importantă din consum, ajungând să reprezinte peste 40% din necesarul momentului. Seara însă, odată cu dispariția aportului solar, România a ajuns să importe masiv energie.
Potrivit datelor Transelectrica, la ora 21:36, consumul național era de 8.018 MW, în timp ce producția internă se situa la 5.558 MW. Diferența, de 2.460 MW, era acoperită din importuri.
Altfel spus, aproape o treime din consumul României din acel moment era susținută prin schimburile transfrontaliere.
Solarul a ieșit din joc exact când consumul a rămas ridicat
Datele arată clar problema vârfului de seară într-o zi cu temperaturi extreme. În timpul zilei, panourile fotovoltaice ajută consistent sistemul, mai ales în orele de radiație maximă. Dar după apus, producția solară se prăbușește, în timp ce consumul rămâne mare.
La ora 21:36, fotovoltaicul apărea în datele Transelectrica cu -11 MW, practic fără contribuție la acoperirea consumului. În schimb, cererea era încă foarte ridicată, peste 8.000 MW, cel mai probabil pe fondul folosirii intense a aparatelor de aer condiționat, a consumului casnic de seară și a cererii generale din economie.
Aceasta este diferența esențială față de situația de la prânz: solarul poate reduce presiunea în timpul zilei, dar nu poate acoperi singur consumul de seară fără capacități de stocare suficiente.
Hidroenergia a devenit principala sursă internă
În lipsa producției fotovoltaice, sistemul s-a sprijinit în primul rând pe hidroenergie. La ora indicată, hidrocentralele produceau 2.538 MW, adică 45,7% din producția internă.
Hidrocarburile asigurau 837 MW, cărbunele 689 MW, iar energia nucleară 678 MW. Instalațiile de stocare injectau 482 MW în sistem, iar eolianul contribuia cu 280 MW. Biomasa avea o contribuție redusă, de 61 MW.
Raportat la consumul total, hidroenergia acoperea aproximativ 32% din necesarul României, în timp ce întreaga producție internă acoperea circa 69%. Restul venea din import.
Importurile nu înseamnă automat criză, dar arată presiunea din sistem
Importurile de energie sunt normale într-o piață interconectată. România exportă sau importă în funcție de prețuri, disponibilitatea producției, consum și condițiile din regiune. Totuși, nivelul de peste 2.400 MW importat într-o seară de caniculă arată presiunea reală asupra sistemului.
Problema nu este doar cât produce România într-un anumit moment, ci și când produce. Ziua, energia solară poate deveni dominantă. Seara, când consumul rămâne mare, dar fotovoltaicul dispare, sistemul are nevoie de surse flexibile, stocare, hidro, producție convențională disponibilă și interconectări funcționale.
Lecția zilei: fără stocare, solarul nu rezolvă vârful de seară
Datele Transelectrica confirmă una dintre marile vulnerabilități ale tranziției energetice: producția solară este foarte utilă în timpul zilei, dar nu rezolvă singură consumul de după apus.
Într-o zi de cod roșu de caniculă, când aparatele de aer condiționat continuă să funcționeze seara, sistemul are nevoie de energie exact în momentul în care fotovoltaicul nu mai contribuie. Aici devin decisive investițiile în baterii, capacități de echilibrare, hidrocentrale, rețele și interconectări.
Ziua, România a beneficiat de aportul masiv al energiei solare. Seara, imaginea s-a schimbat radical: consum de peste 8.000 MW, producție internă insuficientă și importuri de aproape 2.500 MW.
Când dispare solarul, explodează prețul energiei
Evoluția prețului confirmă schimbarea de presiune din sistem după apus. Potrivit datelor OPCOM pentru Piața pentru Ziua Următoare, energia tranzacționată la ora 15:00, când fotovoltaicul avea încă o contribuție importantă, avea un preț de 598,04 lei/MWh.
Seara, în intervalul 21:30 - 21:45, când producția solară ieșise practic din sistem, iar România importa peste 2.400 MW, prețul spot urcase la 4.619,63 lei/MWh. Cu alte cuvinte, energia era de aproape opt ori mai scumpă decât în intervalul de după-amiază, diferență care arată cât de importantă devine capacitatea de echilibrare după ce dispare aportul solar.