Vine reforma ANAF? Ce promite și ce nu spune programul de guvernare Veștea

Ministerul Finanțelor ar urma să devină una dintre instituțiile-cheie ale viitorului Guvern Veștea, într-un moment în care România este obligată să țină sub control deficitul bugetar, să-și reducă vulnerabilitățile fiscale și să evite noi șocuri pentru mediul de afaceri. Programul de guvernare vorbește despre bugete construite pe prognoze prudente, despre reformarea ANAF, reducerea evaziunii, analizarea subvențiilor acordate companiilor de stat și o mai mare transparență în execuția bugetară. Dincolo de formulele corecte tehnic, documentul ridică însă și o întrebare esențială: cât din această reformă poate fi aplicat rapid și cât rămâne doar o listă de intenții într-un stat care a mai promis, de multe ori, disciplină bugetară și digitalizare fiscală?

Deficitul, problema de la care pornește totul

Programul de guvernare stabilește ca obiectiv continuarea consolidării fiscal-bugetare, cu încadrarea în ținta de deficit bugetar de 6,2% din PIB pentru acest an. Este, practic, punctul de plecare al întregii arhitecturi financiare propuse de viitorul Executiv.

Ministerul Finanțelor ar urma să coordoneze elaborarea unor bugete „realiste”, bazate pe prognoze prudente, prioritizarea cheltuielilor și o evaluare mai bună a impactului economic și social al politicilor publice. Programul vorbește despre evitarea supraestimării veniturilor și despre prevenirea acumulării de presiuni bugetare care pot duce la creșterea costurilor de finanțare.

Tonul documentului este prudent, dar realitatea fiscală este mult mai dură. România are deja un istoric de bugete construite optimist, în care veniturile au fost proiectate peste capacitatea reală de colectare, iar cheltuielile permanente au rămas greu de redus. De aceea, promisiunea unor bugete „fără surprize fiscale” va depinde mai puțin de formulările din program și mai mult de capacitatea Guvernului de a spune unde taie, ce amână și ce taxe nu mai modifică peste noapte.

ANAF va fi reorganizată. Controlul fiscal ar urma să fie mai centralizat

Un capitol important este dedicat reorganizării ANAF. Programul susține că actuala structură funcționează pe „silozuri”, cu domenii precum controlul, colectarea și trezoreria organizate separat, pe nivel local, regional și central, fără suficientă cooperare între ele.

Soluția propusă este o structură mai clară, de tip piramidal, cu centralizarea unor decizii importante, inclusiv analiza de risc pentru stabilirea riscului de neconformare fiscală, controlul operativ și inopinat și controlul fiscal la nivel de regiuni.

Guvernul promite și indicatori de performanță pentru ANAF, precum și monitorizarea continuă a activității funcționarilor și autorităților, prin raportări zilnice, lunare sau trimestriale. În teorie, măsura poate aduce mai multă disciplină în administrația fiscală. În practică, riscul este ca raportarea să devină încă un strat birocratic, dacă nu este legată de rezultate reale: colectare mai bună, rambursări mai rapide, controale mai bine țintite și mai puține blocaje pentru contribuabilii corecți.

Depolitizare, bodycam-uri și mai multă integritate la controale

Programul prevede depolitizarea funcțiilor de conducere la nivel regional și local în ANAF și organizarea de examene la nivel central pentru ocuparea acestora. De asemenea, se propune reducerea cazurilor în care funcțiile publice de conducere vacante sunt exercitate temporar.

O măsură spectaculoasă este introducerea bodycam-urilor pentru inspectorii antifraudă și personalul vamal în operațiunile de control cu risc fiscal ridicat. Ideea poate fi utilă pentru protejarea ambelor părți: contribuabilul poate fi ferit de abuzuri, iar inspectorul poate fi protejat în fața acuzațiilor nefondate.

Totuși, această măsură va avea efect doar dacă este însoțită de reguli clare privind folosirea imaginilor, protecția datelor și sancțiuni reale pentru comportamentele abuzive. Altfel, bodycam-ul riscă să devină o bifă de imagine într-o administrație care are nevoie, în primul rând, de profesionalizare și predictibilitate.

Un punct unic de clarificare fiscală pentru contribuabili

Una dintre cele mai utile măsuri anunțate este crearea unui punct unic național de clarificare fiscală pentru contribuabili. Acesta ar urma să ofere răspunsuri unitare, în termene standard, la solicitările mediului de afaceri și ale persoanelor fizice.

Programul prevede și publicarea, în formă anonimizată sau agregată, a interpretărilor relevante pentru situațiile recurente. Dacă va fi aplicată corect, măsura ar putea reduce una dintre cele mai mari probleme ale sistemului fiscal românesc: interpretarea diferită a aceleiași reguli de la o administrație fiscală la alta.

Pentru contribuabili, predictibilitatea nu înseamnă doar taxe stabile, ci și răspunsuri clare. O firmă nu poate funcționa normal dacă aceeași operațiune este considerată corectă într-un județ și problematică în altul.

Digitalizarea ANAF, din nou pe lista promisiunilor

Programul propune regândirea portalului ANAF, astfel încât accesul la informații, declarații, plăți, situații fiscale și solicitări administrative să fie simplu, intuitiv și integrat într-un singur punct digital.

Sunt anunțate și simplificarea formularelor fiscale, precompletarea Declarației Unice, reducerea câmpurilor redundante și ghidaj digital pentru contribuabili. De asemenea, plățile către buget ar urma să fie simplificate prin instrumente moderne, inclusiv soluții similare internet banking, astfel încât stingerea creanțelor fiscale să fie validată rapid.

Este un obiectiv corect, dar deloc nou. România a introdus în ultimii ani e-Factura, e-Transport, SAF-T și alte sisteme digitale, însă contribuabilii s-au plâns frecvent că digitalizarea a însemnat mai degrabă noi obligații decât servicii mai simple. De aceea, adevăratul test nu va fi câte platforme lansează statul, ci cât timp economisește efectiv contribuabilul.

Evaziunea fiscală, atacată prin date, platforme online și curierat

Guvernul propune valorificarea datelor colectate de ANAF din e-Factura, AMEF, declarații și alte seturi de informații, prin platforme de analiză avansată. De asemenea, este avut în vedere un sistem de avertizare timpurie, bazat pe indicatori care să semnaleze din timp problemele financiare ale contribuabililor.

Un capitol sensibil privește comerțul online. Programul vorbește despre obligația de publicare a informațiilor și autorizațiilor pentru societățile care vând online pe anumite platforme, după un model similar magazinelor fizice. De asemenea, se propune trasabilitate financiară pentru tranzacțiile efectuate prin platforme online, cu legături între sistemul bancar, firmele de curierat și sistemul vamal.

Măsurile pot ajuta la reducerea evaziunii din comerțul online, o zonă în care statul a pierdut mult timp controlul. Dar aici apare și o zonă de risc: extinderea accesului statului la date trebuie făcută cu reguli stricte, altfel lupta împotriva evaziunii poate deveni supraveghere excesivă a contribuabililor corecți.

Subvențiile pentru companiile de stat, puse sub lupă

Programul anunță revizuirea cadrului de subvenționare a companiilor de stat. Sprijinul public ar urma să fie acordat doar dacă este justificat, transparent și orientat către rezultate. Subvențiile vor fi analizate în funcție de necesitatea economică, relevanța serviciului public, performanța companiei, planul de restructurare și impactul asupra cetățenilor sau economiei.

Documentul precizează că vor fi excluse de la finanțare cheltuielile care nu au legătură cu obiectivul subvenției, precum achiziții nejustificate, beneficii administrative excesive, autoturisme de lux sau bonusuri salariale care nu sunt corelate cu performanța și redresarea companiei.

Aceasta este una dintre cele mai critice zone ale programului. Statul român a susținut ani la rând companii cu pierderi, fără ca banii publici să fie întotdeauna legați de reforme reale. Dacă noul Guvern chiar aplică principiul „banii publici urmează performanța”, unele companii de stat ar putea fi obligate să explice, pentru prima dată în mod serios, ce fac cu banii primiți de la buget.

Parteneriate public-private și un fond de 25 de milioane de euro pentru pregătirea proiectelor

Guvernul vrea să relanseze parteneriatele public-private, în special în domenii precum infrastructura de transport, sănătatea, energia, infrastructura urbană, eficiența energetică, digitalizarea și serviciile publice locale.

Programul prevede pregătirea unui portofoliu național de proiecte PPP, cu proiecte mature, bancabile și prioritizate. De asemenea, va fi operaționalizată o facilitate pentru pregătirea parteneriatelor public-private, cu o alocare de 25 de milioane de euro.

Banii ar urma să finanțeze studii de fezabilitate, analize cost-beneficiu, evaluări de bancabilitate, structurarea financiară a proiectelor, documentații de atribuire și asistență tehnică.

Ideea este corectă, pentru că România a avut multe proiecte mari lansate fără pregătire reală. Totuși, parteneriatele public-private au fost invocate de aproape toate guvernele, fără rezultate spectaculoase. Diferența o va face capacitatea statului de a pregăti proiecte credibile și de a împărți riscurile corect între sectorul public și investitori.

Cheltuielile permanente ale statului vor fi revizuite periodic

Programul prevede revizuirea cheltuielilor recurente ale statului, pentru a evita acumularea de obligații permanente fără acoperire în venituri. Orice majorare de cheltuială permanentă ar urma să fie corelată cu spațiul bugetar disponibil și cu țintele fiscal-bugetare asumate.

Aceasta este, poate, cea mai importantă promisiune bugetară. România nu are doar o problemă de venituri, ci și una de cheltuieli rigide, greu de ajustat. Salarii, pensii, subvenții, programe multianuale și dobânzi la datorie lasă tot mai puțin spațiu pentru investiții reale.

Programul vorbește despre o strategie națională pentru sustenabilitate fiscal-bugetară 2026-2029, cu jaloane clare de reducere a deficitului și ținte privind ponderea cheltuielilor rigide. Rămâne însă de văzut dacă documentul va include și măsuri concrete sau va rămâne o formulă generală de disciplină fiscală.

Mai multă transparență bugetară, dar și mai multă presiune pe contribuabili

Guvernul promite ca execuția bugetară să fie prezentată într-o formă mai clară pentru cetățeni, mediul de afaceri și autoritățile locale. Scopul declarat este ca oamenii să poată vedea cum sunt folosiți banii publici, ce programe funcționează și unde apar întârzieri sau riscuri.

În paralel, ANAF ar urma să monitorizeze mai devreme obligațiile fiscale restante, astfel încât contribuabilii care depășesc scadența să fie contactați rapid, înainte ca datoriile să se acumuleze. Programul vorbește despre trecerea de la o relație predominant sancționatorie la una preventivă și predictibilă.

Este o schimbare necesară. Dar, pentru contribuabili, diferența dintre prevenție și presiune administrativă va depinde de modul în care ANAF aplică aceste mecanisme. Dacă avertizarea timpurie devine doar un nou val de notificări automate, fără soluții reale, efectul va fi mai multă anxietate fiscală, nu conformare voluntară.

Piața de capital, văzută ca sursă de finanțare pentru economie

Programul menționează și dezvoltarea pieței de capital românești ca sursă de finanțare pentru companii. Guvernul vrea să sprijine utilizarea pieței de capital pentru finanțarea firmelor românești, atragerea economiilor populației către investiții productive și creșterea transparenței companiilor la care statul deține participații.

Documentul precizează că acest lucru trebuie făcut fără afectarea controlului strategic al statului acolo unde acesta este necesar. Formularea este importantă, pentru că arată că Guvernul nu vorbește neapărat despre privatizări, ci despre folosirea bursei ca instrument de finanțare și transparență.

Marea problemă: programul promite predictibilitate, dar nu spune dacă vor urma taxe noi

Programul de guvernare pentru Finanțe are multe direcții corecte: reformarea ANAF, digitalizare mai utilă pentru contribuabili, reducerea evaziunii, revizuirea subvențiilor, evaluarea programelor de finanțare și disciplină bugetară.

Punctul vulnerabil este însă lipsa unor răspunsuri directe la întrebările cele mai apăsătoare: vor crește taxele? Vor fi eliminate facilități fiscale? Ce cheltuieli vor fi tăiate? Ce se întâmplă cu firmele de stat care consumă bani publici fără rezultate? Cum va fi redus deficitul fără să fie sufocată economia?

Până la apariția măsurilor concrete, programul rămâne un document cu obiective ambițioase, dar și cu multe zone neclare. Pentru mediul de afaceri și contribuabili, testul real nu va fi limbajul despre predictibilitate, ci stabilitatea fiscală din următoarele luni.