Dumitru Chisăliță: de ce energia nucleară este mai sigură decât pare

Campaniile anti-nuclear, o istorie veche de zeci de ani

Chisăliță explică faptul că opoziția față de energia nucleară nu este un fenomen recent și nici unul apărut spontan. Primele mari campanii anti-nuclear au fost construite pe exploatarea fricii colective, într-o perioadă în care informația tehnică era greu accesibilă publicului larg. În anii ’80 și ’90, mesajele împotriva centralelor nucleare au fost alimentate inclusiv de interese economice ale statelor dependente de exportul de combustibili fosili, dar și de propagandă geopolitică.

Teama de accidente majore a fost transformată într-un instrument emoțional extrem de eficient, deși realitatea tehnică și statistică nu susține această percepție. Chisăliță subliniază că, în ultimele șase–șapte decenii, numărul incidentelor grave din sectorul nuclear este incomparabil mai mic decât în alte domenii energetice considerate astăzi „acceptabile”.

Ce spun statisticile ignorate sistematic

Există, la nivelul ONU, un organism internațional care analizează anual accidentele și impactul fiecărei forme de energie: petrol, gaze naturale, cărbune, hidro, eolian, solar și nuclear. Evaluările se bazează pe criterii clare – număr de victime, accidente, impact economic și efecte pe termen lung asupra populației.

Potrivit acestor statistici, energia nucleară se situează constant în a doua jumătate a clasamentului riscurilor, mult sub petrol, gaze, hidro sau chiar energia eoliană. Cu alte cuvinte, în termeni strict factuali, centralele nucleare au provocat de-a lungul timpului mai puține victime decât multe dintre sursele de energie considerate „verzi”.

Cu toate acestea, aceste date sunt aproape complet absente din dezbaterea publică europeană, care preferă scenarii apocaliptice și mesaje simplificate, ușor de viralizat.

Germania versus Franța: două decizii, două consecințe

Un exemplu relevant invocat de Chisăliță este diferența de abordare dintre Germania și Franța. Germania a decis să renunțe treptat la energia nucleară, mizând pe importuri și pe dezvoltarea masivă a energiei regenerabile. Franța, în schimb, a construit un model de autonomie energetică bazat pe nuclear, care îi permite să-și acopere vârfurile de consum și să nu devină dependentă de conjuncturi externe.

Rezultatul este vizibil astăzi: Franța are un grad ridicat de stabilitate energetică, în timp ce Germania se confruntă cu prețuri mai volatile și cu o dependență crescută de importuri, inclusiv de energie produsă în centrale nucleare din alte state.

Când energia devine subiect emoțional, nu tehnic

Una dintre cele mai grave probleme semnalate de Chisăliță este transformarea energiei dintr-un subiect tehnic într-unul pur emoțional. Deciziile nu mai sunt luate pe baza calculelor inginerești și economice, ci pe baza presiunii publice, a sloganurilor și a intereselor politice pe termen scurt.

În acest context, experții sunt marginalizați, iar spațiul public este ocupat de mesaje simplificate, care nu explică riscurile reale, costurile sau alternativele viabile. Energia nucleară a devenit astfel un simbol negativ, deși realitatea o arată drept una dintre cele mai stabile și sigure soluții pentru un mix energetic echilibrat.

România, între oportunitate și blocaj mental

Pentru România, discuția despre energia nucleară este cu atât mai relevantă cu cât țara are deja infrastructură, expertiză și experiență în acest domeniu. Cu toate acestea, dezbaterea publică rămâne blocată în aceleași temeri reciclate de zeci de ani, fără o analiză serioasă a datelor și a contextului actual.

Chisăliță avertizează că fără o revenire la decizia bazată pe cifre, nu pe emoții, România riscă să repete greșelile altor state europene, plătind ulterior prețuri mai mari și pierzând controlul asupra propriei securități energetice.