Dumitru Chisăliță: Cum a înlocuit România importul de țiței ieftin cu cel de motorină scumpă

25% din motorina importată în anul 2025 a provenit din țările Golfului. În ultimii ani, am înlocuit importul de țiței mai ieftin cu motorină mai scumpă.

În ultimii ani, piața energetică europeană a trecut prin una dintre cele mai rapide reconfigurări din istoria sa. Invazia Ucrainei de către Rusia, în 2022, a declanșat un val de sancțiuni care a rupt, cel puțin formal, relația energetică directă dintre Uniunea Europeană și Moscova. România, integrată istoric în fluxurile petroliere din zona Mării Negre și din spațiul ex-sovietic, a resimțit această schimbare în mod particular.

Datele INS arată o transformare radicală: în 2020, aproximativ 68% din motorina importată de România provenea din Rusia. Până în perioada 2024–2025, acest flux a dispărut aproape complet. În locul lui au apărut furnizori noi - Turcia, Arabia Saudită și India - ale căror exporturi către România au crescut exploziv.

Creșterile sunt spectaculoase: importurile de motorină din Turcia au crescut cu peste 1.000%, cele din India cu peste 1.300%, iar cele din Arabia Saudită cu aproape 40.000%. Aceste cifre nu reflectă doar o diversificare comercială, ci o reorganizare structurală a lanțurilor globale de rafinare.

Cantitatea de motorină importată în ultimii 6 ani arată clar această schimbare profundă.

Circuitul invizibil al petrolului

În centrul acestei reconfigurări se află un mecanism economic simplu, dar cu implicații geopolitice majore.

Multe rafinării din India, Turcia sau Arabia Saudită cumpără țiței rusesc vândut cu discount semnificativ după sancțiuni. Acest petrol este rafinat local, iar produsele rezultate - motorină, benzină sau kerosen - sunt exportate către Europa.

Din punct de vedere juridic, produsul rafinat nu mai este considerat rusesc, deoarece originea legală devine țara unde a fost procesat.

Rezultatul este apariția unui circuit indirect al petrolului:

Rusia (țiței) > India / Turcia / Arabia Saudită (rafinare) > UE > România

În piețele energetice, fenomenul este cunoscut sub numele de „laundering of oil molecules” - „spălarea moleculelor de petrol”.

Cantitatea de țiței brut importat în ultimii 4 ani

Ponderea principalelor cantități de țiței brut importat în ultimii 4 ani

Datele privind importurile de țiței brut confirmă că Rusia a dispărut aproape complet din statistici, fiind înlocuită de alte surse.

Paradoxul pieței: țiței mai ieftin, motorină mai scumpă

Evoluția prețurilor arată clar costul acestei reconfigurări.

Costul mediu al motorinei importate a crescut semnificativ în ultimii ani, în timp ce prețul țițeiului brut a scăzut.

Costul mediu al țițeiului brut in ultimii 4 ani

Prețul motorinei importate în România a crescut în ultimii 6 ani cu aproximativ 83%, în timp ce prețul țițeiului a scăzut cu aproximativ 46%.

Avem astfel un paradox energetic: materia primă s-a ieftinit, dar produsul final s-a scumpit.

Explicația se află în patru factori principali.

Lanțurile logistice sunt mai lungi. Înainte de sancțiuni, motorina venea în mare parte din Rusia, relativ aproape de piața europeană. Astăzi, multe transporturi vin din Golful Persic sau din Asia de Sud.

Costurile de rafinare sunt externalizate. Europa cumpără acum un produs care include deja costul rafinării într-o altă țară și marja comercială a intermediarului.

Există un deficit structural de rafinare în UE. În ultimele două decenii, mai multe rafinării europene au fost închise sau modernizate pentru alte tipuri de produse, în contextul tranziției energetice, în timp ce cererea de motorină a rămas ridicată.

În plus, interdicția impusă petrolului rusesc a creat oportunități de arbitrage. Molecula rusească ajunge în continuare în România, dar sub formă de produse finite, mai scumpe, cu valoare adăugată în alte state.

Noua vulnerabilitate: Golful Persic

Aproximativ un sfert din motorina importată de România provine acum din zona Golfului Persic. Această dependență introduce riscuri geopolitice complet diferite de cele din trecut.

Ruta tipică a transportului este:

Golful Persic > Strâmtoarea Ormuz > Canalul Suez > Mediterana > România

Această rută traversează unele dintre cele mai sensibile puncte maritime ale lumii. Orice perturbare în Strâmtoarea Ormuz, Canalul Suez sau Marea Roșie poate afecta rapid fluxurile energetice către Europa.

Criza recentă din Marea Roșie și atacurile asupra navelor comerciale au demonstrat cât de vulnerabile sunt aceste rute și cât de rapid pot crește costurile de transport.

Continuitatea petrolului rusesc

Deși sancțiunile au eliminat comerțul direct cu produse petroliere rusești, ele nu au eliminat petrolul rusesc din sistemul energetic global.

Rusia și-a redirecționat exporturile de țiței către India, China și Turcia.

Petrolul este vândut cu discounturi estimate între 10% și 25%, ceea ce îl face extrem de atractiv pentru rafinăriile din Asia. Acestea obțin marje ridicate prin revânzarea produselor rafinate către Europa.

În esență, sancțiunile au schimbat direcția fluxurilor, nu neapărat substanța lor.

Turcia, noul nod energetic

Una dintre cele mai mari câștigătoare ale acestei reconfigurări este Turcia.

Prin poziția sa geografică și infrastructura de rafinare și transport, Ankara s-a transformat într-un hub energetic între Rusia și Europa. Turcia importă petrol rusesc, îl rafinează sau îl reexportă și furnizează produse petroliere către piața europeană.

Această poziție îi oferă influență economică, pârghii geopolitice și un rol strategic în securitatea energetică europeană.

România și dependența de Marea Caspică

În paralel, structura importurilor de țiței ale României s-a modificat mai puțin dramatic.

Înainte de sancțiuni, Rusia, Kazahstan și Azerbaidjan reprezentau aproximativ 87% din importuri. După 2022, Rusia a dispărut aproape complet, însă Kazahstan și Azerbaidjan furnizează în continuare aproximativ 77% din țițeiul importat.

Această orientare către regiunea Mării Caspice are avantaje logistice evidente, dar menține o dependență regională semnificativă.

Lecția geopolitică a sancțiunilor

Sancțiunile energetice ale Uniunii Europene au avut un obiectiv clar: reducerea veniturilor energetice ale Rusiei și diminuarea dependenței europene. Ele au reușit, în mare parte, să elimine relația energetică directă.

Dar economia globală a energiei funcționează ca un sistem interconectat. Petrolul este o marfă fungibilă, iar moleculele lui nu respectă frontiere politice.

În practică, sancțiunile au produs trei efecte majore:

• redistribuirea fluxurilor petroliere globale
• apariția unor intermediari energetici puternici
• creșterea costurilor pentru Europa

Europa nu mai depinde direct de petrolul rusesc. Dar, în multe cazuri, continuă să plătească pentru aceeași moleculă rusească - doar că printr-un circuit mai lung și mai scump.

În lumea energiei, geopolitica nu elimină întotdeauna dependențele. De multe ori, doar le mută.