Cine îi dă, de fapt, bani României când statul se împrumută

România se împrumută aproape permanent. De fiecare dată când apar știri despre miliarde atrase de Ministerul Finanțelor, mulți oameni se întreabă același lucru: cine îi dă efectiv bani statului și cum funcționează acest mecanism?

În realitate, statul român nu se împrumută direct „de la o singură bancă”, ci printr-un sistem complex care implică bănci comerciale, fonduri de investiții, fonduri de pensii, instituții internaționale și chiar populația.

De ce se împrumută România

Primul lucru important este că statul nu se împrumută doar când „nu mai are bani”. România are în fiecare an un deficit bugetar, adică cheltuiește mai mult decât încasează din taxe și impozite.

Diferența trebuie acoperită prin împrumuturi.

În plus, statul trebuie să refinanțeze constant datoriile mai vechi ajunse la scadență. Practic, o parte din împrumuturile noi sunt folosite pentru plata unor împrumuturi mai vechi.

La acestea se adaugă finanțarea investițiilor, a pensiilor, salariilor, subvențiilor sau a altor cheltuieli publice.

Cum se împrumută efectiv statul

Principalul instrument folosit este emiterea de titluri de stat.

Acestea sunt, în esență, hârtii financiare prin care statul promite că va returna banii împrumutați la o anumită dată și va plăti o dobândă investitorilor.

Există două categorii importante:

• titluri de stat pe termen scurt, numite certificate de trezorerie;
• obligațiuni de stat pe termen mediu și lung.

Ministerul Finanțelor organizează periodic licitații prin care vinde aceste titluri investitorilor.

Cine îi dă bani României

Cei mai mari finanțatori ai statului român sunt băncile comerciale din România.

Practic, băncile cumpără masiv titluri de stat deoarece sunt considerate investiții relativ sigure și aduc dobânzi bune. O parte din banii depuși de populație în bănci ajung astfel, indirect, să finanțeze statul.

Un rol foarte important îl au și fondurile de pensii private. Acestea investesc miliarde de lei în obligațiuni emise de statul român, deoarece legislația le obligă să păstreze o parte importantă din active în instrumente considerate sigure.

Pe lângă investitorii locali, România se împrumută și de pe piețele externe. Acolo cumpără obligațiuni fonduri internaționale de investiții, bănci străine, administratori de active sau mari investitori instituționali.

În anumite perioade, statul se poate împrumuta și de la instituții internaționale precum Comisia Europeană, Banca Mondială sau Banca Europeană de Investiții.

Și populația împrumută statul

În ultimii ani, Ministerul Finanțelor a dezvoltat puternic programele Fidelis și Tezaur, prin care populația poate cumpăra direct titluri de stat.

Practic, românii împrumută direct statul și primesc în schimb dobânzi fixe, de multe ori mai mari decât cele oferite de depozitele bancare.

Aceste programe au devenit foarte populare în perioada inflației ridicate și a dobânzilor mari.

De ce contează dobânda

Cu cât investitorii consideră că o țară este mai riscantă, cu atât cer dobânzi mai mari pentru a-i împrumuta bani.

Aici intervin factori precum deficitul bugetar, instabilitatea politică, inflația, nivelul datoriei publice sau ratingurile acordate de agențiile internaționale.

Dacă România este percepută ca având probleme economice sau politice, costurile de finanțare cresc rapid.

Asta înseamnă că statul plătește mai mult pentru fiecare miliard împrumutat, iar cheltuielile cu dobânzile apasă și mai tare pe buget.

Ce rol are BNR

Mulți oameni cred că statul se împrumută direct de la Banca Națională a României. În realitate, regulile europene limitează puternic finanțarea directă a guvernelor de către băncile centrale.

BNR influențează însă indirect costurile de finanțare prin politica monetară și prin nivelul dobânzilor din economie.

Când dobânzile sunt ridicate, și statul se împrumută mai scump.

Datoria publică continuă să crească

Pe măsură ce deficitele bugetare rămân mari, România trebuie să emită constant noi obligațiuni și titluri de stat.

Asta nu înseamnă automat că țara intră în criză, deoarece toate statele moderne se împrumută. Problema apare atunci când ritmul de creștere al datoriei devine prea mare sau când piețele încep să ceară dobânzi foarte ridicate.

În acel moment, presiunea se mută direct asupra economiei, taxelor și cheltuielilor publice.