Parc eolian de 253,1 MW în Ialomiţa
26 Februarie 2026
O parte importantă din factura la energie plătită de români nu are legătură nici cu producătorii, nici cu prețurile internaționale și nici cu „lăcomia” companiilor. Aproximativ 14% din energia electrică produsă în România se pierde pe traseu, în rețelele de transport și distribuție, din cauza infrastructurii învechite și a deciziilor de reglementare care au blocat investițiile, avertizează Dumitru Chisăliță, într-un interviu acordat DCNews.
Energia care se pierde înainte să fie consumată
Potrivit lui Chisăliță, pierderile din rețelele electrice din România sunt semnificativ peste nivelul optim pentru un sistem modern. Practic, din fiecare 100 de unități de energie electrică produse, aproximativ 14 nu ajung niciodată la consumatorul final. Ele se pierd pe traseu, în rețele de transport și distribuție proiectate pentru alte vremuri, alte tipuri de producție și alte fluxuri de energie.
Această cantitate uriașă de energie pierdută este inclusă implicit în costurile sistemului și se reflectă direct în prețul final plătit de consumatori, fie că vorbim de populație sau de industrie.
Un reflex frecvent în spațiul public este acela de a pune pierderile pe seama furturilor de energie. Chisăliță explică însă că, deși furtul există, el nu reprezintă cauza principală a acestor pierderi. Problema reală este una structurală și ține de modul în care sunt construite și operate rețelele.
Transformatoarele, liniile de transport și distribuție și întreaga arhitectură a sistemului au fost gândite pentru un model energetic centralizat, cu fluxuri relativ predictibile. Astăzi, sistemul trebuie să gestioneze producție distribuită, surse intermitente și variații rapide de consum, fără ca infrastructura să fi fost adaptată corespunzător.
Citește și: Dumitru Chisăliță: de ce energia nucleară este mai sigură decât pare
Rețele vechi pentru o energie nouă
România funcționează, în mare parte, cu rețele construite pentru cerințele din urmă cu zeci de ani. Apariția masivă a energiei eoliene și solare, a prosumatorilor și a noilor tipuri de consum a pus o presiune enormă pe un sistem care nu a fost modernizat în ritmul necesar.
Această neadaptare generează pierderi tehnice mari, instabilitate și costuri suplimentare care sunt, în final, transferate în factură. În loc să fie o problemă tehnică rezolvată prin investiții, pierderile au devenit o componentă „acceptată” a prețului energiei.
De ce nu investesc distribuitorii mai mult
Distribuitorii de energie sunt adesea indicați drept vinovați pentru starea rețelelor. În realitate, spune Chisăliță, aceștia operează în limitele impuse de stat și de autoritatea de reglementare. Investițiile sunt strict plafonate prin reglementări, iar depășirea acestor plafoane nu este permisă, indiferent de necesitățile reale ale sistemului.
Dacă reglementatorul aprobă investiții de un anumit nivel, operatorii nu au voie să investească mai mult, chiar dacă problemele din teren ar necesita sume suplimentare. Astfel, decizia politică și administrativă ajunge să blocheze modernizarea, în timp ce efectele se văd direct în pierderi și în prețuri mai mari.
Cauzele sunt ignorate, efectele sunt taxate
Un alt aspect critic semnalat de Chisăliță este tendința de a discuta doar efectele, nu și cauzele. Consumatorul vede factura mai mare și caută un vinovat rapid: producătorul, furnizorul sau distribuitorul. În realitate, cauza reală se află în lipsa unei strategii coerente de modernizare a rețelelor și într-un cadru de reglementare rigid.
Fără investiții consistente în infrastructură, pierderile vor continua, iar costurile vor fi rostogolite mai departe, indiferent de evoluția prețurilor la nivel european sau global.
Pierderile din rețele nu afectează doar consumatorii casnici. Ele reduc eficiența întregului sistem energetic și afectează competitivitatea economiei românești. Industria plătește energie mai scumpă nu pentru că producția este ineficientă, ci pentru că o parte semnificativă din energie se pierde înainte de a fi utilizată.
În lipsa unei schimbări de abordare, România riscă să rămână blocată într-un cerc vicios: rețele vechi, pierderi mari, prețuri ridicate și investiții amânate.
O problemă tehnică transformată într-o problemă politică
Chisăliță subliniază că pierderile din rețele sunt, în esență, o problemă tehnică ce ar trebui rezolvată prin calcule inginerești și investiții planificate. Atunci când această problemă este politizată sau tratată superficial, soluțiile reale sunt amânate, iar costurile cresc.
Fără o schimbare de paradigmă, care să pună accent pe eficiență și infrastructură, nu pe discursuri populiste, pierderile vor rămâne una dintre cele mai mari găuri din sistemul energetic românesc.