Turcia dorește să evite orice schimburi complexe propuse de blocul comunitar pentru a exclude gazele rusești. Europa caută livrări alternative pentru a înlocui gazele rusești care tranzitează prin Ucraina. Unele opțiuni includ redirecționarea gazelor naturale din Azerbaidjan vândute Turciei către Europa, înlocuite de livrări suplimentare de gaze rusești pe piața turcească. Turcia este deosebit de interesată de creșterea exporturilor prin Bulgaria.

"Am nevoie de această garanție din partea voastră, 10 ani, 15 ani, orice, dar trebuie să ne oferiți ceva", a declarat Bayraktar, calificând sugestia europenilor privind schimbul de gaze naturale drept "complicată".

"Toate aceste discuții se poartă fără a cunoaște capacitatea și piața. Avem nevoie de o creștere a capacității interconexiunii dintre Turcia și Bulgaria", care în prezent poate primi doar jumătate din cantitatea de șapte miliarde metri cubi pe an pe care Turcia o poate furniza", a adăugat Bayraktar.

Autoritățile de la Ankara ar putea colabora cu Socar, compania energetică națională din Azerbaidjan, pentru a crește livrările de gaze până la 10 miliarde metri cubi pe an, dar doresc garanții privind nivelul cererii Europei.

Aceste declarații subliniază efortul diplomatic necesar pentru a înlocui livrările de gaze rusești către Europa, în condițiile în care agenda cumpărătorilor nu este întotdeauna aliniată cu cea a vânzătorilor de gaze.

Cu Bulgaria 

Bayraktar a menționat acorduri precum cel încheiat anul trecut de Turcia cu Bulgaria, pentru importul unei cantități de până la 1,5 miliarde metri cubi de gaze naturale lichefiate și re-exportul acestora către vest, drept o soluție mai "flexibilă". Totuși, acest lucru ar putea ridica semne de întrebare la Bruxelles, unde autoritatea de reglementare în domeniul concurenței analizează acordul din cauza temerilor că limitează competiția.

În paralel, Bulgaria, care conform acordului convenit anul trecut, trebuie să plătească aproape 500.000 de dolari pe zi pentru a avea acces la rețeaua de gaze din Turcia, este interesată să renegocieze acordul, pentru a permite unei terțe părți să utilizeze drepturile sale, din cauza costurilor ridicate.

Obiectivul Turciei este de a deveni un hub regional de gaze naturale și, în acest sens, a investit puternic în noi facilități de stocare și lichefiere a gazelor naturale, precum și în explorarea și producția de gaze în Marea Neagră. Deși încă depinde aproape în totalitate de importuri pentru acoperirea necesităților interne de gaze, Turcia a semnat anul trecut mai multe contracte de export cu România, Republica Moldova și Ungaria pentru cantități mici de gaze.

În timp ce Europa încearcă să renunțe la gazele naturale rusești după invazia din Ucraina, Moscova rămâne cel mai mare furnizor de gaze al Turciei, în contextul în care Ankara vrea să-și echilibreze relațiile cu ambele părți implicate în conflict. Bayraktar a precizat că, vara trecută, Turcia și Rusia au negociat "prețuri speciale" la gazele naturale, independente de formula obișnuită de calcul prevăzută în contractul dintre Gazprom și Botas din Turcia. Fără a dezvălui prețurile, Bayraktar a spus că: "în funcție de condițiile de pe piață, de cantitățile de consum și de importuri, uneori vânzătorul, alteori cumpărătorul poate face diferite sugestii".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.