La Comisia de muncă din Senat se află în dezbatere o propunere de modificare a Codului muncii prin care se introduc noi tipuri de contracte de muncă.

Inițiatorii spun în expunerea de motive că: ”Creşterea eficienţei economice, concomitent cu  scăderile de costuri pentru firmele în care au fost introduse forme de flexibilizare a muncii în ultimul an, sunt evidente în contextul actual. Este clar că este necesară dezvoltarea într-o mai mare măsură a formelor de flexibilizare a muncii”.

Astfel, senatorii care au inițiat modificarea legislativă spun că pentru a răspunde tuturor în mod eficient nevoii de flexibilizare a pieţei muncii din România şi pentru susţine reforme asumate la nivel european, propunem modificarea şi completarea Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, în sensul introducerii unor noi tipuri de contracte de muncă, respectiv:

Contractul de muncă “la cerere”, care prezintă următoarele avantaje:

- angajatorul are o mai mare flexibilitate în organizarea activităţii, având posibilitatea de a dispune de forţa de muncă necesară în zilele în care are nevoie de serviciile prestate de către un anumit salariat şi doar numărul de ore necesar prestării activităţii respective;

- angajatul poate desfăşura mai multe activităţi în paralel, nemaiavând obligaţia respectării cu stricteţe a unui anumit program de lucru;

- se reduce sarcina administrativă, în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, alternativa fiind ca angajatorul sa încheie în paralel câte un contract de muncă cu timp parţial cu fiecare angajat.

Contract de muncă cu mai mulţi angajatori şi un singur angajat reprezintă contractul individual de muncă în baza caruia un angajat încheie un contract de muncă cu mai mulţi angajatori pentru efectuarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii. Avantajele acestui tip de contract sunt următoarele:

- stabilirea răspunderii în solidar a angajatorilor semnatari ai contractului, cu privire la îndeplinirea obligaţiilor care decurg din contract şi din legislaţia muncii va creşte gradul de protecţie a angajatului în ceea ce priveşte obţinerea de către acesta a drepturilor restante de la oricare dintre angajatori, având posibilitatea să îl aleagă pe cel mai eligibil;

- reglementare flexibilă permite părţilor implicate să proiecteze schema de partajare a angajaţilor în funcţie de propriile nevoi;

- obligaţiile privind remuneraţia, impozitele şi contribuţiile sociale pot fi alocate angajatorilor în orice mod pe care îl stabilesc de comun acord;

- se reduce sarcina administrativă în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, de exemplu atunci când fiecare angajator în paralel încheie un contract de muncă cu timp parţial cu acelaşi angajat.

Citește și:

Codul muncii modificat. Românii nu vor mai putea lucra cu astfel de contracte

Una dintre noile prevederi din Codul muncii, supus unor ample modificări, vizează limitarea dreptului actual al angajaților de a avea mai multe contracte de muncă. 

Acest drept al angajatului de a lucra pentru mai mulți angajatori în același timp va fi limitat printr-un proiect de lege ce transpune în legislația românească Directiva (UE) nr. 2019/1152. Vorbim de o modificare a articolului 35, care va dobândi următorul conținut: 

„(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, fără suprapunerea programului de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care își exercită acest dreptˮ, iar partea referitoare la situațiile de incompatibilități se păstrează în forma actuală.

Este detaliată, de asemenea, și noțiunea de program de muncă: „(2) Programul de muncă reprezintă modelul de organizare a activității, care stabilește orele și zilele când începe și când se încheie prestarea muncii. (3) Modelul de organizare a muncii reprezintă forma de organizare a timpului de muncă și repartizarea sa în funcție de un anumit model stabilit de angajator”.

Practic, un angajat nu va mai putea suprapune nici măcar parțial contractele, fie ele full-time, fie part-time în privința programului de muncă. Simultaneitatea a două contracte full-time într-o zi lucrătoare înseamnă că unul începe, să zicem, la ora 6:00 și se termină la 14:00 și celălalt începe la ora 14:00 și se termină la 22:00, precizează Avocatnet. Citește mai departe AICI

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.