Apele Române dezmint informațiile privind demolarea barajelor

Reprezentanții instituției subliniază că în spațiul public au fost vehiculate informații eronate potrivit cărora o așa-zisă directivă europeană ar impune desființarea barajelor, fiind invocată cifra de aproximativ 1,2 milioane de „bariere” existente în Europa. ANAR arată ferm că acest termen nu se referă la baraje mari sau strategice, precum Porțile de Fier, Izvorul Muntelui–Bicaz, Vidraru, Paltinu sau alte baraje de importanță națională.

Câte baraje există, de fapt, în Europa

Potrivit datelor furnizate de ICOLD (International Commission on Large Dams) și EuroCOLD, în Europa există aproximativ 4.000–5.000 de baraje mari. Diferența majoră față de cifra de 1,2 milioane demonstrează, potrivit ANAR, că „barierele” invocate în mod eronat nu sunt baraje propriu-zise, ci lucrări hidrotehnice minore, vechi sau degradate.

Este vorba, în principal, despre praguri transversale mici pe cursurile de apă, stăvilare vechi, podețe, praguri de fund, amenajări piscicole sau alte obstacole locale, adesea nefuncționale ori abandonate. Aceste structuri au, de regulă, înălțimi reduse, nu asigură folosințe și nu pot fi încadrate la categoria barajelor, indiferent de nivelul de importanță.

Citește și: Barajul Vidraru și Radu Prișcu – o poveste despre oameni, visuri și puterea de a construi

Ce prevăd, de fapt, recomandările europene

ANAR explică faptul că soluțiile promovate la nivel european vizează, în cele mai multe cazuri, adaptări constructive, precum reprofilarea albiilor cu pante line sau realizarea de pasaje pentru pești. Demolarea este avută în vedere doar în cazul unor praguri mici, degradate sau care și-au consumat durata de viață utilă, urmând să fie înlocuite cu soluții moderne care să îmbunătățească regimul de curgere, condițiile de mediu și siguranța populației.

Exemplul barajelor piscicole din Galați

Ca exemplu, „Apele Române” indică o situație din județul Galați, unde două baraje piscicole de mică importanță s-au rupt în urma viiturilor generate de precipitațiile abundente. Aceste lucrări erau destinate exclusiv pisciculturii, aveau importanță redusă, nu erau administrate de ANAR și prezentau deficiențe majore de întreținere.

Cazul, semnalat inclusiv în rapoarte ale Curții de Conturi, confirmă, potrivit instituției, că vulnerabilitățile apar în special la lucrările hidrotehnice minore, nu la barajele mari, care sunt proiectate conform unor standarde stricte, monitorizate permanent și exploatate după norme riguroase de siguranță.

Situația barajelor din România

În România, Administrația Națională „Apele Române” administrează 82 de baraje importante și 329 de baraje de mai mică importanță. Hidroelectrica are în administrare 99 de baraje importante, iar peste 1.500 de baraje mici, de importanță locală, aparțin autorităților locale, societăților comerciale sau persoanelor fizice, fiind realizate în principal pentru piscicultură și agrement.

Deciziile aparțin exclusiv autorităților române

ANAR subliniază că deciziile privind conservarea, modernizarea sau, în cazuri excepționale, dezafectarea ori postutilizarea barajelor sunt luate exclusiv de autoritățile române, în baza legislației naționale. Acestea se fundamentează pe analize tehnice realizate de specialiști și experți, inclusiv de nivel internațional.

Nu există nicio listă impusă de Uniunea Europeană cu baraje din România care ar trebui dezafectate. Evaluările și eventualele decizii se realizează strict în baza normativului NTLH-033/2002, adoptat anterior aderării României la UE și revizuit în 2025, pentru a permite soluții moderne de postutilizare a unor obiective fără utilitate actuală, la solicitarea și pe cheltuiala deținătorilor.

Concluzia autorităților

Reprezentanții „Apelor Române” afirmă că nu există nicio obligație europeană de demolare a vreunui baraj din România, iar așa-numitele „directive europene” invocate în spațiul public se referă, în principal și cu caracter de recomandare, la bariere hidrotehnice minore, degradate sau cu viața utilă epuizată, care pot afecta regimul natural al râurilor, siguranța populației și ecosistemele naturale.