Ambasadoarea lui Trump în Grecia, Kimberly Guilfoyl, și-a dat demisia
13 Octombrie 2026
Un ordin al Ministerului Finanțelor ridică pragurile raportării de durabilitate, protejează furnizorii mai mici și acordă companiilor o perioadă de tranziție.
Ordinul ministrului finanțelor nr. 1.281/2026 modifică regulile contabile privind raportarea de durabilitate și introduce în legislația românească modificări adoptate la nivelul Uniunii Europene. Principala schimbare este creșterea pragurilor pentru companiile obligate să raporteze: de la exercițiile financiare care încep la 1 ianuarie 2027, obligația se aplică entităților care depășesc atât cifra de afaceri netă de 2,25 miliarde de lei, cât și media de 1.000 de salariați.
Aceleași praguri se aplică societăților-mamă ale grupurilor, prin raportare la situația consolidată. Companiile trebuie să prezinte în raportul administratorilor informațiile necesare pentru a înțelege impactul activității lor asupra aspectelor de durabilitate și felul în care acestea le influențează dezvoltarea, performanța și poziția.
Ordinul modifică reglementările contabile aprobate prin ordinele ministrului finanțelor nr. 1.802/2014 și nr. 2.844/2016 și actualizează calendarul de aplicare stabilit prin Ordinul nr. 85/2024. Noile prevederi se aplică diferit, în funcție de categoria companiei și de exercițiul financiar.
Unele companii primesc o scutire temporară
Pentru exercițiile financiare care încep între 1 ianuarie 2025 și 31 decembrie 2026, entitățile care intrau sub obligația de raportare potrivit regulilor anterioare pot beneficia de o scutire dacă, la nivel individual sau consolidat, nu depășesc cifra de afaceri netă de 2,25 miliarde de lei sau media de 1.000 de salariați. Scutirea este limitată la perioada prevăzută de ordin și nu se aplică entităților incluse în categoria indicată separat în reglementările contabile, la capitolul 72.
Pentru entitățile care depășesc ambele praguri noi, obligația de raportare se aplică exercițiilor financiare care încep de la 1 ianuarie 2027. Pentru anumite categorii prevăzute de reglementări, aplicarea începe la 1 ianuarie 2028. Companiile care au un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic aplică regulile de la începutul primului exercițiu financiar care începe după datele stabilite.
Prin urmare, ordinul nu suspendă raportarea de durabilitate pentru toate firmele. El ridică pragul pentru obligația principală, introduce scutiri temporare pentru anumite companii și păstrează calendarul diferențiat pentru categoriile prevăzute în reglementări.
Furnizorii mai mici pot refuza cererile care depășesc standardele voluntare
O schimbare importantă îi privește pe furnizorii și partenerii comerciali aflați în lanțul valoric al companiilor obligate să raporteze. O entitate este considerată „protejată” dacă are, la nivel individual, o medie de cel mult 1.000 de salariați în exercițiul financiar precedent și face parte din lanțul valoric al unei companii raportoare. Numărul angajaților filialelor sau al societății-mamă nu se adaugă la calculul acestui prag. Filialele unei societăți-mamă obligate să raporteze nu pot invoca această protecție față de propria societate-mamă.
Furnizorii protejați pot refuza să transmită, în scopul raportării de durabilitate, informații care depășesc ceea ce este cerut de standardele voluntare. Companiile raportoare nu trebuie să solicite asemenea informații prin contracte sau alte acorduri. Dacă au cerut date suplimentare, trebuie să îi informeze pe furnizori atât despre ce depășește standardele voluntare, cât și despre dreptul acestora de a refuza.
Compania raportoare poate folosi o declarație pe propria răspundere a furnizorului pentru a stabili dacă acesta se încadrează în categoria protejată. Nu este obligată să verifice declarația, cu excepția cazului în care știe sau ar trebui în mod rezonabil să știe că aceasta este vădit incorectă.
Protecția se referă la solicitările făcute pentru raportarea de durabilitate. Ordinul precizează că ea nu afectează cererile de informații formulate în alte scopuri, inclusiv pentru respectarea cerințelor europene privind diligența necesară. De asemenea, prevederile nu creează o obligație generală pentru firmele din lanțul valoric de a furniza informații despre durabilitate.
Trei ani de tranziție pentru datele din lanțul valoric
În primii trei ani de aplicare a cerințelor, dacă o companie nu poate obține toate informațiile necesare despre lanțul valoric, trebuie să explice în raport ce eforturi a depus, de ce nu a reușit să obțină toate datele și ce planuri are pentru a le colecta în viitor.
După perioada de tranziție, compania trebuie să folosească informații obținute direct de la entitățile din lanțul său valoric sau, după caz, estimări. Regula se aplică atât raportării individuale, cât și celei consolidate la nivel de grup.
Informațiile sensibile pot fi omise în anumite condiții
Ordinul permite companiilor și grupurilor să nu includă în raport anumite informații, în situații limitate. Este vorba despre date a căror publicare ar aduce prejudicii grave poziției comerciale, informații care constituie secrete comerciale, date clasificate și informații care trebuie protejate în temeiul altor obligații legale, pentru apărarea vieții private, siguranței persoanelor sau securității unei entități.
Scutirea pentru prejudicierea poziției comerciale poate fi folosită numai dacă omiterea nu împiedică o înțelegere corectă a activității, a riscurilor sau a impacturilor companiei și dacă nu există o modalitate de prezentare care să evite prejudiciul, de exemplu prin agregarea datelor. Entitatea trebuie să comunice că a folosit scutirea și să reevalueze la fiecare raportare dacă informațiile pot fi omise în continuare.
Societățile-mamă pot, de asemenea, să nu includă pentru anul respectiv anumite informații despre filiale achiziționate sau fuzionate în cursul exercițiului financiar ori despre filiale care au ieșit din grup. Dacă folosesc această opțiune, trebuie să indice evenimentele semnificative care au afectat filiala și care au consecințe asupra impacturilor, riscurilor sau oportunităților grupului în materie de durabilitate.
Marcarea electronică nu devine obligatorie imediat
Rapoartele administratorilor trebuie întocmite în formatul electronic prevăzut de reglementările europene. Însă companiile nu sunt obligate să marcheze electronic informațiile privind durabilitatea până când Uniunea Europeană adoptă normele tehnice necesare pentru această operațiune.
Ordinul introduce și reguli pentru anumite filiale și sucursale din România ale unor grupuri din afara Uniunii Europene. În condițiile prevăzute de text, obligațiile pot viza filiale cu o cifră de afaceri netă de peste 1 miliard de lei, dacă grupul din țara terță a realizat în Uniune o cifră de afaceri netă de peste 2,25 miliarde de lei în fiecare dintre ultimii doi ani financiari consecutivi.
Pentru auditorii care exprimă o opinie de asigurare limitată, ordinul precizează că aceștia nu trebuie să ceară companiei raportoare sau unei entități protejate informații care depășesc nivelul prevăzut de standardele voluntare. Textul limitează, de asemenea, responsabilitatea colectivă a membrilor organelor de administrație, conducere și supraveghere, în ceea ce privește raportul administratorilor întocmit în formatul electronic, la publicarea acestuia în formatul cerut.