Dumitru Chisăliță: Deficit de 13,5 milioane barili/zi în cazul blocării strâmtorii Ormuz

Blocarea completă a Strâmtorii Ormuz ar declanșa un șoc sistemic în economia mondială, echivalent cu pierderea instantanee a 13% din producția globală de petrol, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele AEI. Potrivit analizei sale, impactul ar fi mult peste criza petrolieră din 1973, iar efectele s-ar propaga rapid în inflație, dobânzi și creștere economică.

20 milioane barili pe zi, în joc

Strâmtoarea Ormuz reprezintă principala arteră energetică a lumii. Prin acest coridor maritim dintre Iran și Oman tranzitează aproximativ 20 milioane barili/zi de țiței și produse petroliere, adică aproape 20% din consumul global.

În termeni logistici, fluxul înseamnă aproximativ 100 de nave pe zi, peste 3.000 pe lună. Nu există o ocolire maritimă directă. În cazul unei închideri complete, piața globală ar pierde instantaneu accesul la o cincime din fluxul său energetic vital.

Datele MarineTraffic din 1–2 martie 2026 arată deja o fază de „pre-blocaj”: aproximativ 150 de tancuri crude și LNG sunt ancorate în Golful Persic, iar alte 100 de nave cargo și petroliere staționează în apropierea coastelor Emiratelor Arabe Unite și Oman. Companiile evită intrarea în strâmtoare, iar unele nave aflate deja în Golf nu finalizează tranzitul.

Conductele – singura alternativă reală

În lipsa unei rute maritime alternative, singura ocolire realistă este prin conducte către porturi din afara Golfului Persic.

Conducta Est–Vest (Petroline) din Arabia Saudită leagă estul țării de portul Yanbu, la Marea Roșie, și are o capacitate de aproximativ 5 milioane barili/zi, permițând exportul a circa jumătate din producția saudită.

Conducta Habshan–Fujairah din Emiratele Arabe Unite leagă Abu Dhabi de portul Fujairah (Golful Oman) și are o capacitate de aproximativ 1,5 milioane barili/zi.

Matematica este însă implacabilă: fluxul normal prin Ormuz este de 20 milioane barili/zi, iar capacitatea alternativă prin conducte este de 6,5 milioane barili/zi. Rezultă un deficit brut de 13,5 milioane barili/zi — aproximativ 13% din producția globală.

Prin comparație, șocul petrolier din 1973 a redus oferta globală cu circa 7% și a generat o creștere a prețului de 300% în cinci luni. În scenariul actual, impactul ar fi dublu.

Țările cele mai vulnerabile

Statele aproape complet dependente de tranzitul prin Ormuz sunt Kuweit (2,5–2,7 mb/zi), Irak – zona Basra (3,5–4 mb/zi), Qatar – exporturi de GNL de aproximativ 200 mii tone/zi și Bahrain (0,2 mb/zi). Aceste volume nu au rute alternative funcționale.

Poate fi compensat deficitul?

Chisăliță analizează două opțiuni: creșterea producției în alte regiuni și utilizarea stocurilor strategice.

State precum SUA, Canada și Brazilia ar putea crește producția, însă pe termen foarte scurt suplimentarea ar fi limitată: 0–0,5 mb/zi în două săptămâni, 1–2 mb/zi în trei luni și 2–3 mb/zi într-un an. Piața ar rămâne în deficit sever.

În privința stocurilor strategice, rezervele globale sunt estimate la circa 1,5 miliarde barili. Teoretic, acestea ar putea acoperi 111 zile dintr-un deficit de 13,5 mb/zi. În practică însă, eliberarea lor este limitată de proceduri administrative, capacități logistice și faptul că o parte sunt sub formă de produse rafinate.

Scenariul prețurilor

În ipoteza blocării totale a Strâmtorii Ormuz, analiza indică următoarele intervale pentru cotația Brent:

• 2 săptămâni: deficit net de 10,5–12,5 mb/zi; Brent 80–90 dolari/baril

• 1 lună: deficit net de 9–11 mb/zi; Brent 100–110 dolari/baril

• 3 luni: deficit net de 7,5–10,5 mb/zi; Brent peste 120 dolari/baril

Un astfel de șoc ar avea efect multiplicator în economie: inflație accelerată, costuri logistice crescute, presiune pe dobânzi și încetinire economică globală.

Concluzia analizei este fermă: blocarea completă a Strâmtorii Ormuz nu ar fi doar un episod regional, ci un eveniment destabilizator pentru economia mondială. Conductele pot salva doar o treime din flux, producția alternativă are inerție, iar stocurile strategice pot doar amortiza, nu elimina un deficit major și prelungit.