ANAF și Ministerul Finanțelor au intensificat inspecțiile la ONG-uri, instituțiile punând accentul pe modalitatea în care acestea cheltuiesc fondurile pe care le primesc din sponsorizări și din redirecționarea de la bugetul de stat a unei părți din impozitul pe venit, respectiv din impozitul pe profit.
“Deși obiectul analizei este același, consecințele inspecțiilor sunt diferite. În cadrul controalelor ANAF, cel "sancționat" este sponsorul persoană juridică, prin faptul că nu i se recunoaște facilitatea fiscală a sponsorizării. Consecința este supunerea acestuia la plata unui impozit pe profit suplimentar, la care se adaugă dobânzi și penalități”, susține avocata Luisiana Dobrinescu, Partener, Dobrinescu Dobrev SCA.
În același timp, spune ea, în urma inspecțiilor efectuate de Ministerul Finanțelor, concluzia poate fi că asociația sau fundația nu a folosit corespunzător fondurile obținute, cu consecința obligării acesteia la restituirea sumelor redirecționate către bugetul statului (plus dobânzi de întârziere).
Trei probleme de abordare ale organelor de inspecție
Luisiana Dobrinescu a remarcat trei mari probleme de abordare ale organelor de inspecție:
1. Organele de inspecție fac aplicarea greșită a conceptului de persoane afiliate în cazul ONG-urilor care au fondatori sau membri ai consiliului director comuni cu reprezentanții societăților comerciale care fac sponsorizări.
Spre exemplu, în cadrul unei inspecții, întrucât directoarea financiară a entității sponsor era membru în consiliul director al ONG-ului, ANAF a anulat beneficiul fiscal al sponsorizării.
2. În mod greșit, inspectorii consideră că ar fi posibilă dovedirea trasabilității banilor primiți dintr-o anumită sponsorizare. Ori, banii, neavând individualitate, duc la formarea unui disponibil financiar global al ONG-ului, care se cheltuiește ulterior, fără a putea face corelație între o anume sponsorizare și utilizarea sa.
În fiecare inspecție, fără excepție, întâlnim solicitarea de a indica ce destinație au avut sumele de bani primite de o asociație/fundație de la un anume sponsor.
3. Cea mai neașteptată problemă constă în negarea facilității fiscale a sponsorizării pe motivul că fundația nu a cheltuit în integralitate banii de care a dispus.
Cum trebuie să se pregătească asociațiile și fundațiile pentru aceste inspecții
“În primul rând, trebuie să poată prezenta acte doveditoare pentru fiecare caz căruia i-a alocat fonduri: de la contract de susținere financiară, la documente care să ateste cauza finanțată (studii, tratament medical etc.) și, cel mai important, dovada plății. Plățile cash ridică din start semne de întrebare suplimentare”, afirmă Luisiana Dobrinescu.
Dintre toate aceste documente, o importanță deosebită o au contractele de sprijin financiar, organele de inspecție invocând deseori că nu sunt suficient de clare.
În al doilea rând, arată reprezentanta Dobrinescu Dobrev SCA, trebuie făcută o evaluare asupra riscului ca autoritățile să considere că între sponsor și asociație/fundație există un control direct (prin administratori, consiliul director, salariați în funcții de conducere) sau să considere că sponsorul are capacitatea de a direcționa prin intermediul asociației/fundației disponibilitățile financiare ale acesteia.
În urma acestor inspecții, ANAF poate reîncadra fiscal natura unor venituri primite cu titlu de sponsorizare în venituri impozabile. Un exemplu în acest sens îl constituie un After School constituit ca asociație, căruia ANAF i-a calculat impozit pe profit pentru sumele primite lunar de la părinți, opinând că aceste sume reprezintă în fapt, prețul unor servicii și nu veritabile sponsorizări.