CECCAR Constanța a organizat ediția a IV-a a evenimentului „Femeia și cariera”
09 Martie 2026
Un material semiconductor superatomic permite particulelor să-l traverseze între 100 și 1000 de ori mai repede decât trec electronii printr-un cip de siliciu.
Astfel acest material a devenit cel mai rapid semiconductor cunoscut și ar putea duce la realizarea unor cipuri de calculator de sute sau mii de ori mai rapide decât tot ceea ce există în prezent.
Semiconductorii de siliciu utilizați în tranzistorii din cipurile de calculator se bazează pe fluxul de electroni pentru a transmite date, dar aceste particule tind să se împrăștie în mod sălbatic, irosind energie sub formă de căldură și încetinind timpul necesar pentru ca datele să ajungă de la A la B.
Acum, Milan Delor de la Universitatea Columbia din New York și colegii săi au descoperit un semiconductor mai rapid și mai eficient într-un material cu formula chimică Re6Se8Cl2. Acesta este alcătuit din reniu, seleniu și clor, dar este un material superatomic, în care atomii formează clustere, dar continuă să se comporte în unele privințe ca elementele originale.
Particulele numite excitoni se deplasează prin acest material mai încet decât electronii prin siliciu, dar, în mod esențial, se deplasează în linii drepte, astfel încât parcurg distanțe similare mult mai rapid.
Dacă un tranzistor care utilizează excitoni în loc de electroni ar putea fi realizat cu acest nou material, atunci aceștia ar ajunge dintr-o parte în alta a tranzistorului fără a se împrăștia, ceea ce le-ar permite să călătorească de la A la B de 100 până la 1000 de ori mai repede decât electronii dintr-un cip de siliciu.
"Dacă vă gândiți la un procesor de gigahertzi, în prezent, în principiu, ați putea ajunge la sute de gigahertzi sau poate la un terahertzi în ceea ce privește viteza de comutare a tranzistorului [cu noul material]", spune Delor. "În principiu, am prezis că sporurile de performanță vor fi uriașe."
Un cip de calculator funcțional care să folosească acest material este la câteva decenii distanță, spune Delor. Inginerii au avut la dispoziție zeci de ani pentru a perfecționa tehnicile de fabricare a cipurilor de siliciu, iar trecerea la un nou material i-ar trimite, în esență, înapoi la punctul de plecare. De asemenea, reniul este unul dintre cele mai rare elemente din scoarța terestră - în timp ce siliciul este al doilea cel mai abundent - astfel încât cipurile realizate cu Re6Se8Cl2 ar fi probabil păstrate pentru aplicații de nișă, cum ar fi navele spațiale și computerele cuantice.
