Eșalonările la plată, în pericol de blocaj. Se cer clarificări urgente de la ANAF și Finanțe
25 Februarie 2026
Un proiect legislativ important care vizează protejarea contribuabililor în fața interpretărilor abuzive ale legislației fiscale este în prezent în analiză la Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților.
Inițiativa propune modificarea Codului fiscal și a Codului de procedură fiscală prin introducerea expresă a principiului "in dubio contra fiscum", care impune ca orice prevedere fiscală neclară să fie interpretată în favoarea contribuabilului. După adoptarea în Senat, proiectul urmează să fie dezbătut și votat în Camera Deputaților, care are rol decizional.
O inițiativă legislativă crucială pentru relația dintre contribuabili și ANAF
O propunere legislativă menită să consolideze drepturile contribuabililor în fața administrației fiscale se află în prezent la Comisia pentru buget, finanțe și bănci din Camera Deputaților, după ce a fost adoptată de Senat. Proiectul de lege propune modificarea Codului fiscal (Legea nr. 227/2015) și a Codului de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015) prin introducerea expresă a principiului "in dubio contra fiscum", care prevede că orice ambiguitate legislativă trebuie interpretată în favoarea contribuabilului.
Ce prevede proiectul legislativ?
Conform formei adoptate de Senat, modificările legislative includ:
- Completarea articolului 3 din Codul fiscal cu un nou principiu fundamental:
- "in dubio contra fiscum* prin interpretarea prevederilor neclare în favoarea contribuabilului."
- Modificarea articolului 13 din Codul de procedură fiscală, astfel încât:
- Interpretarea legislației fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, iar dacă aceasta nu este clară, se va lua în considerare scopul actului normativ.
Dacă după aplicarea acestor reguli prevederile fiscale rămân neclare, ele trebuie interpretate în favoarea contribuabilului, conform principiului in dubio contra fiscum.
Această regulă se aplică inclusiv normelor de aplicare ale legislației fiscale, nu doar textelor de lege.
De ce este necesară această modificare?
Expunerea de motive subliniază că legislația fiscală actuală nu garantează clar protecția contribuabilului în fața posibilelor interpretări abuzive din partea administrației fiscale.
În prezent, Codul de procedură fiscală oferă doar dreptul contribuabilului de a fi ascultat și de a acționa cu bună-credință, însă nu reglementează clar modul în care trebuie interpretate dispozițiile ambigue ale legislației
.
Acest principiu este aplicat la nivel european și este susținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a sancționat de-a lungul timpului statele ce emit reglementări fiscale neclare și le interpretează în defavoarea cetățenilor.
Impactul asupra contribuabililor și administrației fiscale
Adoptarea acestei legi ar putea avea un impact major asupra relației dintre contribuabili și ANAF, eliminând situațiile în care statul poate profita de ambiguitățile legislative pentru a impune taxe suplimentare sau sancțiuni.
Creșterea predictibilității fiscale – contribuabilii vor avea siguranța că orice neclaritate legală nu va fi interpretată împotriva lor.
Reducerea litigiilor fiscale – contribuabilii vor putea evita procese costisitoare împotriva ANAF pentru interpretări abuzive ale legislației.
Îmbunătățirea relației dintre stat și cetățeni – aplicarea clară a acestui principiu ar putea crește încrederea contribuabililor în instituțiile fiscale.
Ce urmează?
După analiza și raportul Comisiei pentru buget, finanțe și bănci, proiectul de lege va fi supus votului final în Camera Deputaților, aceasta fiind cameră decizională. Dacă va fi adoptată, legea va intra în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial, oferind contribuabililor o mai mare protecție în fața interpretărilor abuzive ale legislației fiscale.
________________
* „In dubio contra fiscum” este un principiu juridic care înseamnă că, în caz de îndoială sau ambiguitate a unei prevederi fiscale, interpretarea trebuie făcută în favoarea contribuabilului și nu a statului.
Acest principiu este utilizat în dreptul fiscal pentru a proteja contribuabilii de eventualele interpretări abuzive ale autorităților fiscale, în special în situațiile în care legislația nu este clară sau lasă loc de multiple interpretări.
În esență, dacă o normă fiscală poate fi înțeleasă în mai multe moduri, iar unul dintre acestea este mai favorabil contribuabilului, atunci autoritățile fiscale și instanțele trebuie să aleagă interpretarea cea mai favorabilă contribuabilului.
Acest principiu este aplicat în multe state europene și este recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în cazurile care implică ambiguități fiscale.
