În 1980, România era vizitată de peste 3,4 milioane de turiști străini. La Revoluție, fluxul se situa la aproximativ 3,2 milioane, odată cu deschiderea frontierelor si afluxul de curioși care doreau să vadă România eliberată de comunism. Dar curiozitatea nu ține loc de strategie, iar ceea ce a urmat a fost o tranziție fără direcție, fără investiții și fără viziune. Astăzi, după mai bine de trei decenii de democrație, deschidere și integrare europeană, numărul turiștilor străini abia depășește 2 milioane, explică ANAT.

Avem o lege care se referă la Prima de incoming, care se acordă pentru turiștii străini aduși, dar miniștrii ultimilor trei ani nu au reușit să acorde aceste prime.

Pe de altă parte, bugetul național de promovare turistică este de doar 2 milioane de euro pe an, din care majoritatea sumei se îndreaptă către târguri.

„Este, probabil, singurul indicator macroeconomic în care România stă mai rău decât înainte de 1989. Și singurul domeniu unde nu există nicio strategie coerentă, consecventă și aplicată după Revoluție”, declară Dr. Alin Burcea, președintele ANAT.

Vecinii noștri au construit industrii turistice, în vreme ce România a privit din tribune. Diferența dintre țara noastră și statele vecine, care au reușit să facă din turism unul dintre motoarele propriilor economii, nu este de frumuseți naturale sau patrimoniu! Diferența este de viziune, respect pentru industrie și investiție strategică.

Albania, un stat care în 1990 era închis complet lumii, depășește astăzi România de aproape 6 ori. Ungaria, cu o populație mai mică, atrage de 6 ori mai mulți turiști. Bulgaria, cu ofertă similară, ne depășește de 3 ori.

Astăzi, cifrele sunt implacabile: Franța - 101 milioane de turiști, Spania - 94 milioane, Italia: - 68,5 milioane, Turcia - peste 50 milioane, Grecia - peste 40 milioane, Albania - 11,7 milioane, Ungaria - 13 milioane, Bulgaria - 5,7 milioane, Polonia - 7,9 milioane, Serbia - 2,4 milioane, Ucraina, în război - 2,5 milioane, România: - 2,0–2,2 milioane turiști străini cazați, transmite ANAT.

ANAT: "România a pierdut timp, oportunități și credibilitate"

Turismul românesc nu a fost niciodată tratat ca un sector strategic — deși ar putea reprezenta peste 10% din PIB și ar genera investiții, locuri de muncă, branding internațional și dezvoltare regională.

„Turismul nu poate crește singur. Lumea nu vine în România doar pentru că avem munți, deltă și mănăstiri. Trebuie să ne dorim să fim pe hartă și să muncim pentru asta, trebuie să apărem în cataloage internaționale cu ofertele noastre, să avem un produs coerent cu care să ne prezentăm la târgurile internaționale”, subliniază Alin Burcea, președintele ANAT.

Dacă ne uităm la cifrele Institutului Național de Statistică (INS) din prezent, fluxul brut de intrare - vizitatori străini la frontieră - este mare: ~14,78 milioane în 2023. Asta arată că România este azi mult mai des traversată/vizitată de nerezidenți decât în anii ’90, dar, dacă ne uităm la turiștii străini care chiar se cazează în unități turistice, vorbim de 1,5–2,2 milioane în ultimii ani (2022–2024), adică un incoming „turistic comercial” comparabil ca ordin de mărime cu media anilor ’80, chiar dacă țara e mult mai des tranzitată.

Avem o boală cronică: discontinuitatea. Fiecare guvern schimbă structuri, strategii, logo-uri, direcții și priorități. Promovarea românească se face cu pauze, cu bugete insuficiente, fără o identitate coerentă și fără un calendar predictibil. În timp ce alte state au creat agenții profesioniste, finanțare multianuală și modele de atragere de rute aeriene, noi încă facem „strategii” care nu prind nici măcar anul electoral.

Rezultatul? România are mulți vizitatori de tranzit, dar prea puțini turiști care rămân. Adică pierdem exact ceea ce contează: nopțile de cazare, consumul local, experiența, reputația, explică ANAT în analiza transmisă presei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.