România se confruntă cu un blocaj major în dezvoltarea sistemului energetic, în condițiile în care peste 80.000 MW capacitate sunt deja rezervați în rețea prin avize tehnice de racordare (ATR), de aproape zece ori mai mult decât necesarul actual. În spatele acestor cifre se află însă o realitate îngrijorătoare: multe dintre proiecte nu avansează, iar o parte importantă dintre titulari nu au capacitatea reală de a le implementa.
Datele publicate de Guvern, pe baza informațiilor furnizate de Transelectrica și operatorii de distribuție, arată că ATR-urile au ajuns să funcționeze, în multe cazuri, ca un veritabil instrument speculativ.
Peste 1.400 de ATR-uri și o capacitate uriașă blocată
Lista publicată cuprinde peste 1.400 de avize tehnice de racordare, deținute de mai mult de 1.000 de titulari - companii private, firme de stat, autorități locale și alte entități.
Aceste ATR-uri corespund unor proiecte energetice cu o putere totală planificată de peste 80.000 MW, o valoare complet disproporționată față de necesarul real al sistemului energetic românesc.
Guvernul subliniază că o parte însemnată dintre aceste capacități „nu progresează în mod efectiv către implementare”, ceea ce amplifică dezechilibrul din piață.
Firme fără activitate țin locuri în rețea
Analiza realizată pe un eșantion de 722 de firme scoate la iveală o situație care ridică serioase semne de întrebare:
- 76% dintre firme aveau cifră de afaceri zero în 2024
- 78% nu aveau niciun angajat
- peste jumătate aveau capital social sub 10.000 lei
318 firme aveau capital social sub 1.000 lei
În același timp, doar 37 de companii aveau cifră de afaceri de peste 100 de milioane de lei, iar doar 15 firme aveau peste 250 de angajați.
Aceste date indică faptul că o mare parte dintre titularii de ATR-uri sunt entități fără capacitate financiară sau operațională reală, ceea ce întărește suspiciunea că multe proiecte sunt speculative.
Termene care merg până în 2035
Lista publicată scoate la iveală și un alt aspect critic: termenele extrem de îndepărtate pentru punerea în funcțiune.
Printre cele mai relevante exemple:
HYPERION SOARE CENTRU SRL - PIF estimat: 31.12.2035
VOLTACOM DOL SRL - PIF estimat: 17.10.2034
SOLAR CAZĂNEȘTI SRL - PIF estimat: 31.12.2034
SC XAVITEL SRL - PIF estimat: 20.08.2033
SUN PRO-GIS SRL - PIF estimat: 14.11.2031
Aceste proiecte ocupă capacitate în rețea astăzi, dar nu vor produce energie nici peste un deceniu.
ATR-ul a devenit o marfă
În mod normal, un ATR ar trebui să fie un pas tehnic în dezvoltarea unei centrale. În realitate, datele publicate arată că acesta a devenit un activ în sine.
Practica este simplă, o firmă obține ATR, blochează capacitate în rețea, așteaptă creșterea valorii proiectului sau apariția finanțării iar ulterior poate vinde proiectul sau dreptul de racordare.
Astfel, rețeaua ajunge să fie ocupată nu de investiții reale, ci de proiecte „în așteptare”.
Impactul direct: investițiile reale sunt întârziate
Consecințele sunt majore pentru sistemul energetic. Proiectele mature pot fi blocate din lipsă de capacitate de racordare, dezvoltarea noilor capacități este încetinită iar tranziția energetică este întârziată.
În condițiile în care România are nevoie urgentă de noi capacități de producție, această situație devine critică.
De ce a publicat Guvernul lista
Autoritățile spun că publicarea listei urmărește creșterea transparenței și susținerea reformei cadrului de emitere a ATR-urilor.
Lista nu este exhaustivă și include doar titularii care dețin cumulat cel puțin 1 MW, iar situația reflectată este una de moment, care poate suferi modificări.
Totodată, aceasta include proiecte în toate stadiile - de la ATR emis până la capacități deja puse în funcțiune.
Semnalul din piață: urmează o „curățare”
Publicarea acestor date este interpretată ca un prim pas către o reformă a sistemului, care ar putea include retragerea ATR-urilor neutilizate, introducerea unor garanții financiare, termene stricte de implementare și prioritizarea proiectelor mature
Ceea ce arată aceste date nu este doar o anomalie, ci o problemă sistemică.
România pare să aibă un boom investițional în energie, dar în realitate se confruntă cu un blocaj administrativ major, în care capacitatea rețelei este ocupată de proiecte care nu se materializează.
Faptul că unele dintre acestea au termene până în 2035 confirmă că problema nu este una temporară, ci una care poate afecta dezvoltarea sectorului energetic pe termen lung.