Datoria României a trecut pragul de 60% din PIB. Ce urmează pentru firme, dar şi pentru salarii și pensii

"Datoria publică a României a ajuns, din păcate, la 60,1% din PIB — echivalentul a aproape 1.170 miliarde de lei. Este un salt de 4,3 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului trecut (55,8%), al patrulea cel mai amplu avans anual din întreaga Uniune Europeană, după Finlanda, Bulgaria și Polonia.

Depășirea pragului de 60% nu e doar un simbol. Legea responsabilității fiscal-bugetare leagă mecanic de acest prag o serie de restricții: Guvernul nu mai poate aproba măsuri care majorează cheltuielile de personal din sectorul public sau pe cele de asistență socială. Practic, salariile bugetarilor și pensiile rămân înghețate cât timp datoria stă peste 60% din PIB — o consecință deja anunțată oficial de Ministerul Finanțelor.

Citiţi şi: ANAF a intrat în forţă într-un sector cheie: Fraude, facturi fictive, documente false

Potrivit estimărilor ministrului Nazare, şi mai grav este faptul că traiectoria arată o creștere în continuare: 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, urmând ca abia după acest vârf să înceapă o coborâre treptată — condiționată de respectarea angajamentelor asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, în care România se află din 2020", atrage atenţia analistul economic Adrian Negrescu.

Potrivit acestuia, nivelul absolut al datoriei românești rămâne, paradoxal, unul dintre cele mai mici din regiune — dar viteza de creștere este printre cele mai alarmante din UE.

România plăteşte "prima de risc"

"Deși România are o datorie/PIB mai mică decât media europeană și decât Ungaria, ea se împrumută mult mai scump decât majoritatea vecinilor. Titlurile de stat românești pe 10 ani se tranzacționează la aproximativ 6,7-7,4%, cele mai ridicate din regiune, față de circa 5,8% în Polonia, 6,1% în Ungaria, 4,9% în Cehia și doar 4,3% în Bulgaria. Diferența nu ține strict de mărimea datoriei, ci de percepția investitorilor asupra ritmului de îndatorare, instabilității politice și credibilității traiectoriei fiscale — factori reflectați și în deciziile agențiilor de rating.

Practic, România plătește o 'primă de risc' suplimentară: costă mai mult să te împrumuți atunci când piețele nu au încredere că deficitul va fi ținut sub control, chiar dacă stocul de datorie e încă administrabil ca pondere în PIB.

În esenţă, o parte semnificativă a efortului de reducere a deficitului — impus tocmai de nevoia de a opri creșterea datoriei — este suportată direct de oamenii simpli, prin taxe mai mari și venituri (salarii, pensii) blocate", explică Negrescu.

Mediul de afaceri resimte şi el presiunea pe mai multe paliere

"Impozitul pe profit a crescut real, în condițiile în care marja de creștere a impozitării (circa 1,5%) a fost depășită de inflație (circa 10%), ceea ce înseamnă o presiune fiscală mai mare pe profitul efectiv al firmelor.

Impozite pe proprietăți comerciale și terenuri pentru persoanele juridice, valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru terenuri a crescut cu aproximativ 170%. Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS) rămân în vigoare în 2026, cu promisiunea eliminării abia din 2027 — o incertitudine care afectează planificarea bugetară a companiilor, mai ales a celor cu marje reduse.

Pe de altă pare, costul finanțării este mai mare și pentru companii, nu doar pentru stat: dobânzile ridicate la titlurile suverane tind să ridice și costul creditării corporative.

În plus, bugetul de investiții al statului, aşa cum a anunţat deja Bolojan, va fi mai mic în 2027, ceea ce afectează indirect firmele din construcții, infrastructură și lanțurile lor de furnizori. Singura veste bună, anul viitor, ar urma să vină din eventuala eliminare a IMCA, ICAS și a taxei pe construcțiile speciale — însă aceste măsuri rămân, deocamdată, promisiuni pentru 2027, nu certitudini legislative", subliniază Adrian Negrescu.

Ce urmează în 2027

Potrivit analistului, cert este că, pe ansamblu, aşa cum am mai spus de multe ori, 2027 va fi un an extrem de complicat în care nu este exclus să vedem chiar şi creşteri de taxe.

"Cu o datorie care se apropie de 64% din PIB în 2028 și cu costuri de finanțare aproape duble față de state precum Cehia sau Bulgaria, guvernul are un spațiu de manevră redus.

Reducerea cheltuielilor (salarii, pensii, investiții) este politic dificilă și limitată de rigiditatea bugetului, astfel că majorarea taxelor are toate şansele să devină calea de ajustare cu efect bugetar mai rapid — chiar dacă ea vine cu costuri economice: frânarea consumului, presiune suplimentară pe firme și, potrivit unor analize citate în presă, o contracție economică a României în 2026, singura din regiune aflată în această situație.

Riscul pe termen mediu este unul de tip cerc vicios: taxe mai mari pot afecta creșterea economică, o creștere economică mai slabă reduce încasările bugetare, iar acest lucru menține presiunea pentru noi majorări de taxe sau pentru continuarea înghețării salariilor și pensiilor — exact contextul pe care agențiile de rating și investitorii îl urmăresc atent atunci când stabilesc costul la care România se poate împrumuta.

În esenţă, România se află într-o poziție paradoxală: are o datorie publică raportată la PIB încă sub media europeană și sub nivelul Ungariei, dar plătește unul dintre cele mai mari costuri de finanțare din regiune, din cauza vitezei de îndatorare și a percepției de risc politic și fiscal.

Depășirea pragului de 60% din PIB nu este doar un reper simbolic, ci activează constrângeri legale concrete (înghețarea cheltuielilor salariale și sociale) și alimentează o strategie de ajustare bazată preponderent pe creșterea taxelor, ale cărei efecte se resimt deja direct în bugetele gospodăriilor și în costurile de operare ale companiilor", transmite Adrian Negrescu.