Creanțe recuperate în România, profit impozitat în altă parte. Proiectul care vrea să schimbe regula

O firmă din afara țării deține creanțele, dar recuperarea banilor se face aproape integral în România, prin companii locale afiliate sau mandatate. Cine trebuie să plătească impozit pe profitul obținut din această activitate? Este problema pe care încearcă să o rezolve o modificare a Codului fiscal ajunsă în Parlament.

Inițiatorii susțin că, în unele cazuri, activitatea economică se desfășoară în România, dar profitul nu este impozitat aici, pentru că firma nerezidentă nu are un sediu permanent recunoscut fiscal. Proiectul propune ca o companie străină să poată fi considerată că are sediu permanent în țară și atunci când activitatea sa este făcută printr-o persoană sau o firmă locală care joacă un rol esențial în încheierea contractelor.

Proiectul a primit aviz negativ, cu majoritate, în Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale. Este însă un aviz al unei comisii, nu votul final al Camerei. Camera Deputaților este forul decizional, iar pagina oficială de urmărire legislativă arată că proiectul se află în continuare în procedură la comisiile permanente. 

Ce se întâmplă cu creanțele recuperate în România

Expunerea de motive indică activitatea de recuperare a creanțelor drept un exemplu al lacunei pe care proiectul vrea să o acopere. Potrivit inițiatorului, o parte semnificativă dintre creanțe aparține unor entități nerezidente, în timp ce recuperarea lor este realizată aproape integral pe teritoriul României, prin intermediul unor persoane juridice române afiliate sau mandatate.

Argumentul este că activitatea locală produce valoare economică, însă compania străină care deține creanțele poate să nu fie impozitată în România dacă nu este considerată că are aici un sediu permanent. Inițiatorul spune că regulile actuale se uită, în principal, la existența autorității formale de a încheia contracte în numele companiei străine. În opinia sa, această abordare nu surprinde toate situațiile în care activitatea locală contribuie decisiv la obținerea veniturilor.  

Când ar putea fi considerată firma străină că are sediu permanent

Proiectul modifică articolul 8 alineatul (5) din Codul fiscal, care reglementează sediul permanent. În forma propusă, o persoană sau o entitate din România ar putea fi considerată agent dependent al unei companii străine dacă are autoritatea de a încheia contracte sau dacă joacă în mod obișnuit rolul principal în încheierea lor, iar compania nerezidentă le semnează fără modificări semnificative.

Sunt vizate contracte încheiate în numele firmei străine, contracte pentru transferul dreptului de proprietate sau acordarea dreptului de utilizare a unor bunuri ori drepturi și contracte pentru prestarea unor servicii de către compania nerezidentă.

Textul precizează că „încheierea contractului” poate exista și când acesta este semnat în afara României. De exemplu, proiectul consideră relevantă situația în care o persoană din România negociază toate elementele și detaliile contractului, iar o altă persoană îl semnează ulterior în străinătate. De asemenea, formularea include cazurile în care contractele se încheie fără o negociere activă a termenilor.

În același timp, proiectul păstrează o excepție pentru activitățile enumerate la articolul 8 alineatul (4), considerate limitate, în condițiile legii, la activități precum cele pregătitoare sau auxiliare. Expunerea de motive mai arată că definiția propusă ar urma să fie compatibilă cu modelul OCDE și să nu aducă atingere convențiilor de evitare a dublei impuneri la care România este parte. 

Ce ar însemna pentru impozitarea profitului

Dacă proiectul ar deveni lege în forma adoptată de Senat, activitatea unui intermediar local ar putea conta la stabilirea existenței unui sediu permanent al companiei străine în România. Asta nu ar însemna impozitarea automată a tuturor sumelor recuperate. Miza ar fi ca profitul atribuibil activității desfășurate prin sediul permanent să poată fi impozitat în România, potrivit regulilor fiscale aplicabile.

Proiectul nu introduce o cotă nouă de impozitare și nu se referă doar la recuperatorii de creanțe. Exemplul este folosit de inițiator pentru a ilustra o situație în care o companie străină obține venituri prin activități desfășurate local. Măsura ar putea avea relevanță și pentru alte domenii în care firme nerezidente lucrează prin entități românești sau prin intermediari care au un rol decisiv în contractarea serviciilor ori vânzarea bunurilor.