"Decizia recentă a autorităților de a prelungi schema de plafonare a prețurilor nu rezolvă problema esențială a decalajului dintre momentul în care furnizorii aplică reducerile și cel în care statul efectuează decontările. Încă de la începutul crizei energetice, furnizorii au fost obligați prin lege să implementeze măsurile de sprijin, care au protejat consumatorii. Furnizorii au preluat povara finanțării acestei scheme, prefinanțând reducerile de preț și asigurând plățile pe lanțul de aprovizionare, cu costuri financiare semnificative. Însă statul nu a creat un mecanism eficient de compensare pentru diferențele dintre plafoanele aplicate și costurile reale de achiziție, iar întârzierea plăților a provocat furnizorilor un deficit major de lichidități, cu riscuri semnificative pentru clienți și pentru întregul sistem.

Deși statul continuă să legifereze reduceri de preț, aceste măsuri sunt implementate tot prin transferarea poverii financiare asupra furnizorilor de energie, o abordare nesustenabilă, care afectează grav stabilitatea și funcționarea sectorului energetic. În loc să asigure un mecanism clar și predictibil de decontare, autoritățile apelează la soluții administrative și birocratice ce generează incertitudine și riscuri financiare semnificative pentru operatorii economici.

Experiența anului 2024 a demonstrat impactul negativ al acestei abordări pentru implementarea plafonării, care a blocat procesul de decontare și a afectat întregul sector de furnizare a energiei. Ori un cadru legislativ care împiedică funcționarea normală a unui sector economic nu poate fi considerat funcțional. Iar în această situație, problema nu este la operatorii economici, ci la reglementările impuse de autorități. Noua decizie nu face decât să perpetueze problema, în loc să o soluționeze eficient", explică ACUE într-un comunicat de presă.

"Statul are obligația corelativă de a asigura compensarea furnizorilor"

"Un exemplu concret este modificarea prevederilor privind plata sumelor datorate furnizorilor. Prin înlocuirea sintagmei 'în limita fondurilor disponibile' cu o formulare ambiguă – '…data de la care Ministerul Finanțelor transferă fondurile…'  sunt introduse condiționări asupra cărora furnizorii nu au niciun control. În contextul în care alocarea bugetară este insuficientă, această mențiune denotă mai degrabă o preocupare pentru protejarea funcționarilor publici decât un sprijin real pentru sectorul energetic.

Dacă legea impune plafonarea prețului, atunci statul are obligația corelativă de a asigura compensarea furnizorilor. Dacă statul creează o obligație legală pentru sectorul privat, trebuie să o finanțeze integral, fără a depinde de disponibilitatea fondurilor în orice moment sau de data la care Ministerul Finanțelor face plățile către un ordonator principal de credite.

În același timp, menținerea unor prevederi care generează pierderi financiare pentru furnizori și care contravin legislației naționale și europene este inacceptabilă și necesită o revizuire urgentă.

Este imperativ ca autoritățile să adopte măsuri responsabile, care să asigure un echilibru între protecția consumatorilor și sustenabilitatea industriei energetice".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCBusiness și pe Google News

Ţi s-a părut interesant acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCBusiness pentru a fi la curent cu cele mai importante ştiri despre evoluţia economiei, modificările fiscale, deciziile privind salariile şi pensiile, precum şi alte analize şi informaţii atât de pe plan intern cât şi extern.