România introduce un nou instrument voluntar de economisire pentru viitor: conturile de economii și investiții, cunoscute ca CEI. Legea nr. 202/2026 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 865 din 15 octombrie și intră în vigoare la 18 octombrie. Modificările fiscale se aplică de la 1 ianuarie 2027.
Conturile sunt destinate persoanelor fizice care vor să economisească și să investească pe termen lung, cu un tratament fiscal diferit de cel al unui cont obișnuit de investiții. Banii nu rămân neapărat sub formă de depozit: legea permite plasamente în obligațiuni, acțiuni, fonduri de investiții și alte instrumente financiare eligibile. Investițiile în instrumente derivate sunt, în principiu, excluse, cu unele excepții pentru fondurile care le folosesc la replicarea unui indice sau la acoperirea riscurilor.
Două variante, cu tratamente fiscale diferite
Legea prevede două tipuri de conturi: CEI-S, cu regim de scutire, și CEI-D, cu regim de deductibilitate.
În contul CEI-S, contribuțiile sunt făcute de titular. La retragere, veniturile obținute sunt scutite de impozitul pe venit și nu intră în baza de calcul pentru contribuțiile sociale obligatorii. Practic, titularul depune bani din venituri deja impozitate și beneficiază de scutirea prevăzută de lege când retrage sumele.
În cazul CEI-D, contribuțiile pot fi făcute de titular sau de angajator, la locul unde se află funcția de bază. Pentru salariați, legea prevede deducerea contribuțiilor din veniturile lunii în care au fost plătite, pe baza documentelor eliberate de administrator. La retragerea sumelor dintr-un cont CEI-D, se aplică un impozit final de 10% asupra sumei retrase, nu doar asupra câștigului din investiții.
Titularul poate avea simultan conturi CEI-S și CEI-D, chiar și la administratori diferiți. Tipul unui cont nu poate fi schimbat după deschidere, astfel că alegerea regimului fiscal trebuie făcută de la început.
Banii sunt blocați până la pensie sau 65 de ani
Conturile sunt construite pentru economisire pe termen lung. Contribuțiile pot fi făcute până la momentul deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată ori pensie de invaliditate sau până la împlinirea vârstei de 65 de ani – se aplică evenimentul care intervine primul. Retragerea fondurilor este permisă de la acel moment, la solicitarea titularului.
Prin urmare, CEI nu este un cont curent sau un depozit din care titularul poate scoate oricând banii fără consecințe. Persoanele care ar putea avea nevoie de economii în următorii ani trebuie să țină cont de restricția privind retragerea înainte de pensionare sau de împlinirea vârstei de 65 de ani.
Legea permite transferul integral sau parțial al activelor acumulate către un alt administrator, dar numai într-un cont de același tip și cu același titular. Transferul trebuie făcut în cel mult 15 zile lucrătoare de la solicitare, fără comision de transfer. Administratorii trebuie să comunice transparent comisioanele de administrare înainte de deschiderea contului și să ofere cel puțin anual un extras cu valoarea activelor, structura portofoliului, randamentul și costurile.
Ce trebuie verificat înainte de deschiderea unui cont
Randamentul nu este garantat de facilitățile fiscale. Valoarea contului va depinde de contribuțiile făcute, instrumentele alese, evoluția piețelor și comisioanele administratorului. Legea reglementează cadrul conturilor, dar nu promite un câștig minim și nici nu elimină riscul de pierdere asociat investițiilor.
Persoanele interesate ar trebui să compare costurile, opțiunile de investiții și serviciile administratorilor, precum și să verifice dacă sunt confortabile cu faptul că banii nu pot fi retrași liber înainte de pensionare sau de 65 de ani. Pentru varianta CEI-D, trebuie calculat și efectul impozitării de 10% la retragere, care se aplică asupra sumei scoase.
Legea intră în vigoare la 18 octombrie, însă partea fiscală se aplică de la 1 ianuarie 2027. Conturile pot deveni un instrument suplimentar de economisire pentru pensie, dar utilitatea lor pentru fiecare persoană depinde de orizontul de timp, veniturile disponibile, toleranța la risc și costurile concrete oferite de administratori.